În câteva cuvinte
Catholic Charities contestă sistemul de șomaj din Wisconsin la Curtea Supremă, argumentând că fiind o organizație caritabilă cu misiune religioasă, ar trebui exceptată. Cazul ridică întrebări despre libertatea religioasă și finanțarea programelor sociale. Decizia Curții Supreme ar putea avea implicații majore pentru organizațiile religioase și sistemele de asistență socială.
Lege
Catholic Charities contestă sistemul de plăți de șomaj din Wisconsin la Curtea Supremă
31 martie 2025 5:00 AM ET
Ascultat pe Ediția de dimineață
Nina Totenberg
Catholic Charities contestă sistemul de plăți de șomaj din Wisconsin la Curtea Supremă
Înregistrarea audio va fi disponibilă mai târziu astăzi.
Curtea Supremă examinează o contestație a sistemului de compensare a șomajului din Wisconsin, inițiată de un capitol al Catholic Charities, care susține că ar trebui să fie exceptată de la program deoarece este o organizație caritabilă cu o misiune religioasă.
Curtea Supremă a SUA dezbate luni un caz care verifică dacă Catholic Charities are dreptul de a se retrage dintr-un sistem de compensare a șomajului de stat pentru angajații săi. În mod ironic, cazul vine din Wisconsin, care în 1932, în apogeul Marii Depresiuni, a devenit primul stat din țară care a înființat un program de compensare a șomajului. Experimentul a eșuat, în mare parte pentru că plata în fond era opțională, iar angajatorii s-au retras, adesea pentru a-și submina concurenții. Dar trei ani mai târziu, Congresul a adoptat un sistem federal-statal de șomaj care impunea tuturor angajatorilor, inclusiv organizațiilor non-profit, să plătească în sistem, astfel încât angajații care își pierd locurile de muncă să-și poată plăti facturile de bază. Singurele scutiri au fost pentru angajatorii religioși care conduc programe care sunt „operate în principal în scopuri religioase”.
Cazul de luni a fost intentat de un singur capitol al Catholic Charities, afiliat cu Eparhia din Superior din nordul Wisconsinului. Capitolul susține că are dreptul să fie scutit de la sistemul obligatoriu de compensare a șomajului din stat, deoarece este o organizație caritabilă care desfășoară o misiune religioasă. În același timp, însă, Catholic Charities evită în mod specific îndoctrinarea. Nu este permis prozelitismul, iar angajații includ atât catolici, cât și non-catolici. „Nu cred că asta diminuează faptul că aceasta face parte dintr-o misiune religioasă”, spune Eric Rassbach, care reprezintă Catholic Charities în Curtea Supremă. „Biserica Catolică le spune oamenilor că ar trebui să-i ajute pe alții.”
Dar statul Wisconsin spune că nu este suficient pentru a se califica pentru o scutire de la sistemul obligatoriu de compensare de stat. Statul notează că alte organizații non-profit și, într-adevăr, chiar și alte capitole ale Catholic Charities nu solicită scutiri religioase, chiar dacă și acestea sunt conduse de eparhiile pe care le deservesc. Statul în memoriile sale susține că activitatea pe care o desfășoară Catholic Charities este „tipică” pentru activitatea desfășurată de alte organizații non-profit și că, fără o strălucire religioasă asupra serviciilor efective prestate de organizația caritabilă, este la fel ca alte organizații non-profit care trebuie să plătească în sistemul de stat.
Dar Rassbach contracarează că forțarea Catholic Charities să participe interferează cu exercitarea liberă a religiei de către Biserică și că încurcă neconstituțional biserica și statul. El vede sistemul obligatoriu ca fiind „pervers” deoarece, conform raționamentului statului, Catholic Charities ar putea opta să iasă din sistem dacă ar face prozelitism sau ar angaja doar catolici, dar nu poate opta în conformitate cu practicile sale actuale, chiar dacă acționează ca brațul caritabil al unei eparhii.
Deci, de ce vrea această filială a Catholic Charities să se retragă din programul de stat? Vrea să se alăture a ceea ce se numește Programul de plată a șomajului bisericii, sau CUPP, care oferă compensații de șomaj pentru angajații de la biserici, școli catolice și alte filiale bisericești vădit religioase. „Credem că acest lucru ne va economisi cu siguranță niște bani pe care [Catholic Charities] îi poate folosi pentru a-și îndeplini restul misiunii”, spune avocatul Rassbach.
Această viziune, totuși, nu este universală. „Preocuparea noastră este că primești ceea ce plătești”, contracarează Laurence Dupuis, care a depus un memoriu în acest caz în numele Institutului de Politici Economice și al unor organizații similare în sprijinul poziției statului. „De fapt, programul CUPP declină orice responsabilitate dacă angajatorul nu are rezerve suficiente puse deoparte... și ați pierde toate suplimentele federale care vin cu aceasta, iar asta este deosebit de important în timpul recesiunilor profunde.”
Din punct de vedere practic, spune Dupuis, el nu vede CUPP ca fiind echivalent cu programul de compensare a șomajului de stat și avertizează că, dacă Curtea Supremă permite Catholic Charities of Superior să se retragă, nu va exista un punct de oprire pentru alte organizații. Potrivit lui Dupuis, la nivel național, „doar spitalele catolice angajează 500.000 de oameni și estimăm... 1,2 milioane de oameni angajați de organizații non-profit afiliate religios”. Dacă toate aceste spitale catolice și angajatori religioși ar opta să iasă din sistemele lor de asigurare de stat, spune el, ar pune o presiune reală asupra viabilității sistemelor, o presiune care ar putea fi resimțită în alte 46 de state care au legi de scutire religioasă similare cu cea a Wisconsinului.
Cu toate acestea, este probabil ca statul Wisconsin să joace o mână slabă la Curtea Supremă. Catholic Charities este o organizație venerată care face totul, de la oferirea de ajutor celor nevoiași până la ajutorarea la relocarea refugiaților. Super-majoritatea conservatoare a Curții Supreme a fost în mod repetat de partea poziției Bisericii Catolice în cazurile religioase, iar șapte dintre cei nouă judecători au fost crescuți catolici.
