În câteva cuvinte
Tradiția seculară a fabricării săpunului din ulei de măsline în Nablus, Palestina, a fost recent inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO. Această recunoaștere aduce un sentiment de mândrie și speranță pentru conservarea moștenirii culturale, în special într-un context dificil marcat de ocupația israeliană și intensificarea recentă a operațiunilor militare în Cisiordania, care afectează producția și distribuția fabricilor vechi precum Touqan.
NABLUS, CISIORDANIA – Pe măsură ce soarele începe să răsară peste orașul vechi Nablus, muncitorii aprind un foc uriaș într-un cuptor la fabrica de săpun Touqan, situată chiar lângă piața principală. Flăcările puternice încep să încălzească lent un vas gigantic ce conține sute de litri de pastă vâscoasă, ceroasă. Este un ritual matinal care se desfășoară la fabrică de peste 150 de ani.
Musa Assakhal trece o spatulă metalică prin amestec – o combinație de ulei de măsline virgin, apă și leșie – verificând consistența. Apasă un comutator și o lamă mare de metal începe să se rotească lent, amestecând lichidul gros și împrăștiindu-l ușor pe suprafețele din jur. Amestecul a fiert intermitent timp de câteva zile.
"Aștept să fiarbă", spune el. "Odată ce fierbe, voi ști dacă este gata sau nu."
Assakhal face această muncă de aproape o viață întreagă. Tatăl său a avut aceeași ocupație înaintea lui. Uneori venea să ajute când era copil.
"Această muncă îmi aduce o mare bucurie, să pot face ceva așa cum au făcut-o strămoșii mei", spune el zâmbind.
Orașul palestinian Nablus este cunoscut de secole pentru săpunul său din ulei de măsline, tradiția fabricării acestuia fiind transmisă din generație în generație. În decembrie, tradiția a fost adăugată pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, după ce reprezentanții palestinieni au nominalizat-o.
Un muncitor palestinian, inspectează batoane de săpun stivuite pentru uscare înainte de ambalare la o fabrică de săpun din orașul Nablus, Cisiordania. (Imagine simbol)
Deși multe familii îl produc acasă, Touqan, deschisă în 1872, este una dintre cele mai vechi fabrici încă în funcțiune. Însă muncitorii de la fabrică spun că afacerea a încetinit, pe măsură ce concurența mărcilor globale a crescut, dar și din cauza faptului că ocupația militară israeliană a Cisiordaniei a impus tot mai multe impedimente în deținerea și operarea unei afaceri. În ultimii ani, au fost nevoiți să reducă personalul, iar producția a scăzut cu aproximativ o treime.
În ianuarie, Israelul a lansat o nouă operațiune militară distructivă în partea de nord a Cisiordaniei, despre care afirmă că este pentru combaterea terorismului. Operațiunea a dus la strămutarea a zeci de mii de palestinieni din casele lor, forțele distrugând sute de clădiri rezidențiale, conform armatei israeliene, care susține că distrugerea a fost o "necesitate operațională". De asemenea, a făcut cartierele vizate de nelocuit, conform Națiunilor Unite, distrugând străzi și infrastructura necesară.
Activitatea militară s-a extins încet spre sud. Pe 21 martie, armata israeliană a anunțat că a început să opereze în Nablus, efectuând raiduri aproape zilnice în oraș.
"Trăim acum cele mai grave obstacole militare pe drumurile care duc spre locurile unde săpunul nostru trebuie să ajungă la clienți", spune Nael Qubbaj, managerul de producție al fabricii în ultimii 30 de ani.
El spune că blocajele rutiere, punctele de control și raidurile care fac parte din ocupația militară israeliană din ultimele decenii au îngreunat tot mai mult funcționarea fabricii. Acum, intensificarea activității militare a înrăutățit situația. Uneori, muncitorii nu pot ajunge la muncă sau livrările de săpun nu pot fi efectuate.
Un muncitor împachetează manual un baton de săpun în ambalajul alb distinctiv al companiei. (Imagine simbol)
Cu o zi înainte de vizita NPR, armata israeliană a efectuat un raid în orașul vechi Nablus, în scopuri declarate de combatere a terorismului, împușcând mai multe persoane. Fabrica a continuat să funcționeze, dar este perturbator și periculos, spune Qubbaj.
Așadar, adaugă el, obținerea recunoașterii din partea agenției culturale a ONU într-o perioadă atât de dificilă face ca momentul să fie și mai special. În timp ce celebra Listă a Patrimoniului Mondial UNESCO include situri importante din întreaga lume, categoria sa de Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanității desemnează produse și obiceiuri din diferite culturi – cum ar fi sake-ul din Japonia, de exemplu.
"Având în vedere acest asediu, toată această neliniște politică, toată această opresiune împotriva poporului palestinian, o recunoaștere UNESCO a săpunului nostru aduce nu numai mândrie, ci este o celebrare a multor ani de muncă la acest săpun", spune el. "Vrem să păstrăm această moștenire vie."
Etajul superior al fabricii este o cameră mare, deschisă, cu o podea de ciment lucioasă. Când consistența amestecului de săpun de la parter este gata – de obicei după o săptămână de fierbere intermitentă – hamalii îl cară pe scări în găleți metalice, una după alta, împrăștiindu-l pe podea pentru a se întări.
Apoi este tăiat în batoane folosind fire lungi și stivuit în turnuri cilindrice înalte pentru a se usca timp de aproximativ trei luni.
Pasul final al procesului poate fi auzit din camera alăturată, un fâșâit foarte ritmic. Bărbați așezați pe jos, înconjurați de batoane de săpun, împachetează manual fiecare baton în ambalajul alb distinctiv al companiei, ștampilat cu litere arabe albastre și două chei roșii, pe mese mici de lemn așezate în fața lor. Este hipnotizant de privit.
Managerul de etaj, Sultan Qaddura, stă în apropiere, râzând cu unul dintre ambalatori în timp ce lucrează. El spune că mulți dintre ei pot împacheta în jur de o mie de batoane pe oră.
"Numim acest săpun aurul alb al Nablusului", spune el cu un zâmbet. Qaddura lucrează și el la fabrică de decenii, la fel ca majoritatea bărbaților care împachetează.
El spune că recunoașterea UNESCO i-a făcut pe toți foarte, foarte mândri. "Muncim atât de mult pentru a păstra această istorie. Nu este doar săpun, este parte din identitatea noastră", spune el.
Deschisă în 1872, Touqan este una dintre cele mai vechi fabrici tradiționale de săpun palestinian încă în funcțiune. (Imagine simbol)
La parter, săpunul tocmai a început să fiarbă, cu bule mari și grele ridicându-se lent la suprafață.
Musa Assakhal verifică expert consistența.
"Este aproape gata", spune el.
Mâine, spune el, hamalii vor veni și îl vor căra sus. Apoi se va amesteca o nouă tranșă, astfel încât procesul să poată începe din nou, așa cum se întâmplă de peste 150 de ani.
