India și Pakistanul se află din nou în pragul unei posibile confruntări militare. Tensiunile au escaladat la aproape două săptămâni după un atac terorist mortal pe partea controlată de India a regiunii disputate Cașmir, atac ce a declanșat declarații agresive între cele două națiuni rivale.

India a sugerat că Pakistanul ar fi avut legătură cu atacul din 22 aprilie, în care au murit 26 de persoane, o afirmație pe care Pakistanul a negat-o în mod repetat.

Cașmirul, o vale pitorească în Munții Himalaya, este situat între India și Pakistan, țări cu arme nucleare care se luptă pentru controlul asupra regiunii de aproape 80 de ani. Locuitorii din Cașmir au avut rareori un cuvânt de spus în propria soartă.

Iată o istorie a acestei dispute.

1947: Începuturi dificile

Disputa pe tema Cașmirului a început aproape imediat după formarea Indiei și Pakistanului.

În 1947, Marea Britanie a divizat India, fosta sa colonie, în două țări. Una a fost Pakistanul, cu majoritate musulmană. Cealaltă, formată în mare parte din hinduși, a păstrat numele India. Însă soarta Cașmirului a rămas nerezolvată.

În câteva luni, atât India, cât și Pakistanul și-au revendicat teritoriul. A urmat o confruntare militară. Conducătorul hindus al Cașmirului, care inițial refuzase să renunțe la suveranitate, a fost de acord să facă regiunea parte a Indiei în schimbul unei garanții de securitate, după ce miliții din Pakistan au intrat în părți ale teritoriului său.

Ceea ce a urmat a fost primul război pe care India și Pakistanul l-au purtat pentru Cașmir.

Ani mai târziu, în 1961, fostul conducător al Cașmirului a încetat din viață la Bombay. Într-un necrolog, decizia sa de a ceda teritoriul Indiei a fost rezumată în cuvinte care s-au dovedit adevărate pentru deceniile următoare. Acțiunile sale, se arăta în articol, au contribuit la „o dispută amară continuă între India și Pakistan”.

1949: O încetare a focului fragilă

În ianuarie 1949, primul război dintre India și Pakistan pentru Cașmir s-a încheiat după intervenția Națiunilor Unite pentru a intermedia o încetare a focului.

Conform termenilor încetării focului, a fost trasată o linie care a divizat teritoriul. India urma să ocupe aproximativ două treimi din zonă, iar Pakistanul cealaltă treime.

Linia de demarcație era menită să fie temporară, în așteptarea unei reglementări politice mai permanente.

1965: Războiul izbucnește din nou

Tensiunile erau deja ridicate între India și Pakistan în vara anului 1965. Avusese loc o ciocnire între forțele lor de-a lungul graniței la începutul anului, într-o zonă la sud de Cașmir.

Când Pakistanul a desfășurat o ofensivă sub acoperire peste linia de încetare a focului din Cașmir în august, luptele au escaladat rapid într-un război la scară largă. Ciocnirea a fost de scurtă durată – doar aproximativ trei săptămâni – dar sângeroasă.

În ianuarie 1966, India și Pakistanul au semnat un acord pentru a soluționa disputele viitoare prin mijloace pașnice.

Dar pacea nu avea să dureze.

1972: O diviziune oficială

După un război regional în 1971, care a dus la crearea Bangladeshului, Pakistanul și India au decis să reia problema nerezolvată a Cașmirului.

În decembrie 1972, cele două țări au anunțat că au rezolvat impasul legat de linia de încetare a focului din Cașmir. Însă puține lucruri s-au schimbat în afară de denumire. Linia temporară de încetare a focului din 1949 a devenit o „linie de control” oficială. Fiecare țară a păstrat secțiunea din Cașmir pe care o deținuse deja de peste 20 de ani.

Deși acordul a schimbat puțin status quo-ul în Cașmir, a venit cu aspirația de a îmbunătăți relația volatilă dintre India și Pakistan.

1987: Ascensiunea insurgenței

Într-o perioadă deosebit de turbulentă din punct de vedere politic – agravată în 1987 de dispute legate de alegerile locale pe care mulți le considerau fraudate – unii locuitori din Cașmir s-au îndreptat către militanță, pe care Pakistanul avea să o sprijine și să o încurajeze în cele din urmă.

În următorul deceniu, poliția de stat din Cașmir a înregistrat zeci de mii de atentate cu bombă, schimburi de focuri, răpiri și atacuri cu rachete.

Această violență a început să se modereze în jurul anilor 2000, dar anii de insurgență intensă au erodat și mai mult relația fragilă dintre Pakistan și India.

1999: Discuțiile de pace eșuează

Pe măsură ce se apropia noul mileniu, India și Pakistanul păreau pregătite să stabilească o pace mai permanentă.

Într-un gest de bunăvoință, prim-ministrul Pakistanului l-a găzduit pe omologul său indian pentru un weekend de diplomație în februarie 1999. Niciun prim-ministru indian nu mai vizitase Pakistanul de un deceniu.

Summitul – între liderii a două țări care dețineau acum arme nucleare – a produs documente semnate care afirmau angajamentul lor reciproc de a normaliza relațiile.

„Trebuie să aducem pace popoarelor noastre”, a declarat prim-ministrul Pakistanului, Nawaz Sharif, la o conferință de presă, în timp ce prim-ministrul Indiei, Atal Bihari Vajpayee, zâmbea lângă el. „Trebuie să aducem prosperitate popoarelor noastre. Suntem datori cu asta nouă înșine și generațiilor viitoare.”

Trei luni mai târziu, țările lor erau în război. Din nou, Cașmirul a fost punctul de dispută.

Luptele au izbucnit după ce infiltratori din Pakistan au preluat poziții în partea din Cașmir administrată de India. India a susținut că infiltratorii erau soldați pakistanezi, ceea ce analiștii occidentali aveau să creadă și ei. Pakistanul a negat implicarea forțelor sale, insistând că luptători pentru libertate independenți se aflau în spatele operațiunii.

Războiul s-a încheiat când domnul Sharif a cerut retragerea infiltratorilor (el a susținut permanent că aceștia nu erau forțe pakistaneze și că Pakistanul nu îi controla). Câteva luni mai târziu, domnul Sharif a fost înlăturat printr-o lovitură de stat militară condusă de un general pakistanez care, s-a stabilit ulterior, a dirijat incursiunea militară care a început războiul.

2019: India ia măsuri dure

După războiul din 1999, Cașmirul a rămas una dintre cele mai militarizate zone din lume. Tulburările aproape constante din teritoriu au adus India și Pakistanul în pragul războiului de mai multe ori în anii care au urmat.

Ultima izbucnire majoră a fost în 2019, când un atentat cu bombă în Cașmir a ucis cel puțin 40 de soldați indieni. Avioane de război indiene au efectuat lovituri aeriene în Pakistan ca represalii, dar conflictul a scăzut în intensitate înainte de a deveni un război total.

O măsură mai durabilă a venit mai târziu în acel an, când guvernul indian a privat Cașmirul de un statut prețuit.

De-a lungul întregii istorii moderne a Cașmirului – de la momentul aderării sale la India – teritoriul s-a bucurat de un grad de autonomie. Independența sa relativă a fost consacrată în Constituția Indiei. Însă în august 2019, prim-ministrul Indiei, Narendra Modi, a anulat statutul privilegiat al Cașmirului.

Măsurile dure au venit rapid: mii de trupe indiene au intrat în teritoriu. Conexiunile la internet au fost întrerupte. Liniile telefonice au fost tăiate. Guvernul lui Modi a început să administreze direct teritoriul din New Delhi și a închis mii de locuitori din Cașmir, inclusiv lideri politici care mult timp sprijiniseră India în fața militanței separatiste.

Abordarea autoritară a guvernului a șocat observatorii din întreaga lume. Dar rezultatele, din perspectiva Indiei, au justificat mijloacele. O nouă eră de pace părea să urmeze. Actele de terorism au scăzut. Turismul a înflorit.

A fost o iluzie.

2025: Un atac terorist

Pe 22 aprilie, militanți au împușcat mortal 26 de persoane, majoritatea turiști din diferite părți ale Indiei, lângă Pahalgam, Cașmir. Alți șaptesprezece au fost răniți.

Acesta a fost unul dintre cele mai grave atacuri asupra civililor indieni din ultimele decenii.

Aproape imediat după, oficiali indieni au sugerat că Pakistanul a fost implicat. Domnul Modi, prim-ministrul, a promis pedepse severe pentru făptuitori și pentru cei care le oferă refugiu, deși nu a menționat explicit Pakistanul.

Pakistanul a negat rapid implicarea și a declarat că este „pregătit să coopereze” cu orice investigație internațională privind atacul terorist. Dar India nu a fost liniștită. De atunci, liderii săi par să construiască argumente pentru o confruntare militară.