În câteva cuvinte
Statisticile indică faptul că polițiștii mor prin sinucidere mai frecvent decât în timpul serviciului. Stresul cronic, stigma și lipsa sprijinului psihologic sunt factorii cheie ai acestei probleme.
Statisticile globale arată constant o tendință alarmantă: ofițerii de aplicare a legii mor mai frecvent prin sinucidere decât în timp ce își îndeplinesc atribuțiile de serviciu. Această descoperire sumbră subliniază problema acută a sănătății mintale în rândul polițiștilor și necesită o atenție imediată atât din partea conducerii, cât și a societății în general.
Munca de polițist implică un nivel colosal de stres. Confruntarea zilnică cu violența, criminalitatea, tragediile umane, starea constantă de alertă, programul neregulat, necesitatea de a lua decizii instantanee în situații critice – toate acestea exercită o presiune psihologică enormă. Acest stres cronic poate duce la tulburarea de stres post-traumatic (TSPT), depresie, anxietate și alte probleme mintale grave.
În ciuda riscurilor ridicate asociate cu natura muncii în sine, datele arată că sinuciderile devin principala cauză de deces pentru mulți ofițeri. Experții indică o serie de factori care contribuie la această situație. Printre aceștia se numără stigma asociată cu căutarea ajutorului psihologic în mediul forțelor de ordine, frica de a fi perceput ca slab sau incapabil să își facă treaba, precum și accesul insuficient la specialiști calificați care înțeleg specificul serviciului polițienesc.
Un factor de risc suplimentar este accesul ușor la arme de foc, care reprezintă un instrument de bază în munca polițistului. Combinat cu o criză psihologică, acest lucru creează o combinație extrem de periculoasă.
Soluționarea acestei probleme necesită o abordare cuprinzătoare. Este necesar să se consolideze programele de sprijin psihologic pentru angajații poliției, să se asigure confidențialitatea atunci când se solicită ajutor, să se combată activ stigma și să se schimbe cultura corporativă, încurajând îngrijirea sănătății mintale ca parte integrantă a aptitudinii profesionale. Investiția în bunăstarea psihologică a angajaților nu este doar o chestiune de umanitate, ci și un element critic pentru asigurarea siguranței atât a ofițerilor înșiși, cât și a societății pe care o servesc.
