Așa-numitele "chimicale eterne", cunoscute sub denumirea de PFAS (substanțe per- și polifluoroalchilate), reprezintă un grup de contaminanți toxici care pot ajunge în apele noastre uzate și, ulterior, pe terenurile agricole.

Puțini știu că, în urma procesului de epurare a apelor uzate menajere și industriale, rezultă un nămol gros. O mare parte din acest nămol este folosit ca îngrășământ pe terenurile agricole din diverse țări.

Reutilizarea nămolului ca îngrășământ are anumite beneficii. Este bogat în nutrienți, iar împrăștierea lui pe câmpuri reduce nevoia de incinerare sau depozitare la groapa de gunoi, care ar avea alte costuri de mediu. De asemenea, utilizarea nămolului ca îngrășământ scade dependența de îngrășămintele sintetice pe bază de combustibili fosili.

Însă, atunci când PFAS apar în nămolul folosit ca îngrășământ, situația devine problematică. Substanțele PFAS au fost legate de întârzieri în dezvoltarea copiilor, probleme de sănătate reproductivă, cancer și alte afecțiuni.

Reglementările privind nămolul folosit ca îngrășământ (cunoscut și sub denumirea de biodeșeuri) vizează adesea doar anumiți agenți patogeni și metale grele, dar nu includ PFAS. Acest lucru a lăsat autoritățile locale și comunitățile să gestioneze problema pe cont propriu.

Cum puteți afla dacă nămol toxic a fost utilizat în zona dumneavoastră?

Pentru început, vă puteți documenta despre măsurile luate de autoritățile din țara sau regiunea dumneavoastră. Unele state din SUA, de exemplu, au interzis complet utilizarea nămolului de canalizare pe terenurile agricole (cazul Maine). Altele au interzis utilizarea nămolului care conține PFAS (cazul Connecticut).

Alte regiuni au impus testarea la stațiile de epurare a apelor uzate și au adoptat ghiduri pentru biodeșeurile utilizabile în agricultură. State precum Maryland, New Hampshire, Massachusetts, Colorado, Michigan, Minnesota, New York și Wisconsin din SUA au adoptat diferite tipuri de restricții.

Unele stații de epurare încep să divulge informații despre detectarea PFAS în apele uzate sau nămolul lor. Puteți încerca să aflați ce stație de epurare gestionează apele din zona dumneavoastră (în zonele urbane mari, puteți începe cu compania locală de apă și canalizare).

Contactați-i pentru a întreba dacă efectuează teste pentru PFAS și cereți să vedeți rezultatele. Interpretarea acestor date poate fi dificilă, iar agențiile de reglementare încă stabilesc pragurile sigure pentru PFAS. De exemplu, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), în prima sa evaluare a riscurilor PFAS în biodeșeuri, a indicat că niveluri care depășesc 1 parte per miliard pentru două tipuri de PFAS ar putea duce la riscuri pentru sănătate. Cu toate acestea, în Maryland se recomandă să nu se folosească biodeșeuri pe terenurile agricole dacă nivelurile de PFAS depășesc 100 de părți per miliard. Întrebați stația locală de epurare cum interpretează rezultatele testelor.

De asemenea, ați putea merge mai departe și să întrebați ce măsuri iau pentru a preveni intrarea PFAS în sistemul lor. Grupuri de advocacy, precum Southern Environmental Law Center, au presat stațiile de epurare să ceară fabricilor și altor facilități industriale să curețe apele uzate de PFAS înainte de a le deversa în sistemul public. Există cazuri cunoscute în care, sub presiunea unei stații de epurare, un producător a decis să renunțe complet la utilizarea PFAS.

Aflarea destinației nămolului poate fi complicată. În multe țări, fermierii au nevoie de permise pentru a folosi biodeșeuri și trebuie să indice pe ce terenuri le vor aplica. Însă, informațiile din aceste permise nu sunt întotdeauna accesibile publicului.

O excepție notabilă este statul Maine, singurul care a interzis utilizarea nămolului de canalizare și care menține o hartă interactivă a locațiilor cunoscute unde a fost folosit nămolul ca îngrășământ, precum și rezultatele testelor de apă și sol pentru PFAS.

Anumite publicații de știri au folosit datele din permise pentru a cartografia locurile unde nămolul de canalizare a fost aplicat istoric, scoțând la iveală zone potențiale de contaminare.

În fine, ce se întâmplă cu îngrijorările legate de alimente? Evaluarea EPA a sugerat că aprovizionarea generală cu alimente nu este probabil expusă unui risc major. Majoritatea oamenilor consumă alimente din surse variate, ceea ce face improbabilă ingerarea unei cantități periculoase de PFAS dintr-o singură sursă contaminată.

Totuși, pentru gospodăriile care depind, de exemplu, de lapte sau carne de la o fermă familială contaminată cu PFAS din nămol de canalizare, riscurile ar putea fi mai mari, a avertizat agenția. Au fost documentate cazuri de familii afectate de aceste probleme.