În câteva cuvinte
În anii 1950, "Cartea Verde", ghidul vital pentru afro-americani în perioada segregării din SUA, a început să includă secțiuni despre destinații internaționale precum Parisul. Aceasta a facilitat călătoriile în căutarea libertății de discriminare.
Într-o epocă de segregare rasială strictă în Statele Unite, "Cartea Verde a Automobilistului Negru" (The Negro Motorist Green Book) era un ghid vital pentru afro-americani, ajutându-i să navigheze în siguranță prin țară, indicând localuri și rute prietenoase. Totuși, în anii 1950, această compilație unică a început să includă și destinații internaționale, printre care un loc special l-a ocupat Parisul.
Pentru mulți americani de culoare, capitala Franței simboliza un far al libertății și acceptării, contrastând puternic cu discriminarea cu care se confruntau constant acasă. De exemplu, ediția din 1954 a "Cărții Verzi" conținea o secțiune dedicată Parisului. Aceasta lista hoteluri, restaurante și cluburi considerate sigure și primitoare pentru călătorii afro-americani.
Deși Parisul oferea într-adevăr un răgaz de la rasismul sistemic al Sudului american din epoca legilor Jim Crow, nu era complet lipsit de prejudecăți. Cu toate acestea, includerea Parisului în "Cartea Verde" reflecta o dorință crescândă a afro-americanilor de a explora lumea și oferea sfaturi practice celor care se încumetau să pornească în astfel de călătorii.
Această secțiune, intitulată "'Paris Here I Come!'" ("Paris, vin!"), surprindea spiritul optimist al călătorilor care căutau demnitate și experiențe noi în străinătate, într-o perioadă dificilă acasă. Astfel, "Cartea Verde", cunoscută în primul rând pentru listarea locurilor sigure în interiorul SUA, a jucat și un rol mic, dar semnificativ, în facilitarea călătoriilor internaționale pentru o comunitate dornică de egalitate și descoperire.
