Cardinalii nu sunt singurii care au sosit la Roma pentru conclavul care va alege succesorul Papei Francisc. De la moartea Papei luna trecută, supraviețuitori ai abuzurilor sexuale și cei care monitorizează modul în care Biserica Romano-Catolică gestionează cazurile de abuz au sosit, de asemenea, în speranța de a convinge cardinalii să facă din această problemă o prioritate la alegerea viitorului Papă.

„Cred că este foarte important să le reamintim că nu vom dispărea”, a declarat Matthias Katsch, membru al consiliului de administrație al Ending Clergy Abuse, un grup de advocacy cu sediul la Berlin, care reprezintă supraviețuitori din 20 de țări.

Matteo Bruni, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, a declarat vineri că, în timpul întâlnirilor pre-conclav din această săptămână, cardinalii au discutat despre abuzul sexual în Biserică, considerându-l o „rană care trebuie ținută deschisă” pentru a menține vie conștientizarea problemei și pentru a identifica căi concrete de vindecare.

Când Francisc a fost ales în 2013, a moștenit o biserică profund zdruncinată de criza abuzurilor sexuale comise de clerici, care i-a afectat reputația și, în unele locuri, a dus la scăderea numărului de credincioși. Doisprezece ani mai târziu, criticii descriu moștenirea sa în această privință ca fiind mixtă.

Francisc este creditat cu luarea unor măsuri mult mai ferme decât cei doi predecesori ai săi, care au prins primul val de indignare la explozia scandalului abuzurilor clericale. Dar și Francisc s-a poticnit, iar abuzul clerical rămâne o problemă distructivă pe care o va moșteni succesorul său.

Când Francisc a convocat episcopii din întreaga lume la Vatican în 2019 pentru o întâlnire fără precedent menită să facă din protecția copiilor o prioritate globală, a fost un semn că Vaticanul trata în sfârșit abuzul sexual al clerului ca pe o criză globală, și nu ca pe eșecul unei anumite țări sau culturi. De asemenea, s-a întâlnit față în față cu supraviețuitorii în multe dintre călătoriile sale internaționale pentru a semnala că Biserica era conștientă de durerea lor.

A emis și apoi a extins cea mai cuprinzătoare lege a Bisericii pentru a confrunta criza și a responsabiliza clericii, de la seminariști la cardinali, dacă au abuzat sexual copii, minori sau adulți vulnerabili, sau dacă au mușamalizat abuzurile.

Totuși, a dezamăgit mulți supraviețuitori ai abuzurilor și susținătorii acestora prin faptul că nu a impus raportarea obligatorie a cazurilor către autoritățile civile sau publicarea acestora. Transparența totală este esențială pentru ca Biserica să fie luată în serios în acțiunile sale, spun aceștia.

Relatările despre abuzurile clericale și mușamalizări continuă să apară — de la cazuri individuale la sute de cazuri enumerate în rapoarte comandate de conferințele episcopale naționale.

Criticii spun că principalele obstacole în eradicarea acestui flagel se află în interiorul Bisericii însăși, atât la nivel local, cât și în ierarhia Vaticanului.

„În multe țări din lumea non-occidentală, abuzul este încă privit ca o problemă occidentală”, a declarat Marie Collins, fost membru al Comisiei Pontificale pentru Protecția Minorilor, pe care Francisc a înființat-o în 2013 pentru a-l consilia cu privire la problema abuzurilor sexuale comise de clerici. La acea vreme, crearea unui astfel de grup a fost văzută ca un semn puternic că Francisc era conștient de impactul crizei abuzurilor asupra credincioșilor.

Dar doamna Collins, o supraviețuitoare irlandeză a abuzului sexual, a reamintit cum comisia s-a confruntat cu blocaje. Era subfinanțată și subpersonalizată, a spus ea, iar oficialii Vaticanului erau reticenți în a interacționa cu membrii comisiei.

„Există forțe foarte puternice în Biserică, nu doar în Vatican, care încă aderă la viziunea tradițională și nu pot confrunta această problemă pentru că distruge reputația Bisericii”, a spus ea. „Este clericalismul în forma sa cea mai rea”, a adăugat ea, referindu-se la dinamica — adesea denunțată de Francisc — prin care clerul se consideră superior și izolat de turma sa.

Doamna Collins a părăsit comisia în 2017, invocând „rezistența culturală” din partea Vaticanului.

Părintele Hans Zollner, un iezuit german expert în eforturile Bisericii împotriva abuzurilor, a declarat într-un interviu telefonic că Biserica „a făcut progrese semnificative” sub conducerea lui Francisc în abordarea abuzurilor sexuale asupra copiilor, prin noi directive și „schimbări și integrare în dreptul canonic general”.

Dar Biserica nu a îmbrățișat uniform schimbările, iar regulile sunt „aplicate în unele locuri, dar nu în toate”, a spus părintele Zollner, care a părăsit comisia în 2023.

Cardinalii care se întâlnesc înainte de începerea conclavului ar trebui, de asemenea, să fie conștienți și să „abordeze posibilele preocupări atunci când vine vorba de candidații” la papalitate, a spus el.

Grupurile supraviețuitorilor spun că, în întâlnirile pre-conclav, cardinalii ar trebui să fie direcți și să ceară un răspuns da-sau-nu la întrebarea „Veți promulga o adevărată lege universală de toleranță zero?” — politica „o singură greșeală și ești dat afară” pe care o cer grupurile de advocacy.

Rețeaua Supraviețuitorilor Abuzurilor Comise de Preoți (SNAP), o organizație cunoscută sub acest acronim, spune că cardinalii ar trebui să fie, de asemenea, conștienți de modul în care fiecare candidat la papalitate a gestionat acuzațiile de abuz. Luna trecută, organizația a lansat Conclave Watch, un proiect care analizează modul în care unii cardinali au gestionat cazurile de abuz.

Organizația a adunat dosare care cer Vaticanului să investigheze istoricul a 20 de cardinali, inclusiv unii dintre cei frecvent citați ca potențiali papi. Lista include, de asemenea, cardinali care nu sunt larg considerați candidați, dar a căror gestionare a cazurilor de abuz a primit atenție mediatică, în special în Statele Unite.

„Orice cardinal care a gestionat prost sau a mușamalizat infracțiuni sexuale, nu ar trebui să fie Papa”, a declarat Peter Isely, un lider SNAP din Milwaukee, la o conferință de presă la Roma miercuri. „Acesta pare un criteriu rezonabil și relevant care ar trebui să fie prioritar” pentru cardinalii cu drept de vot, a spus el.

Niciunul dintre cardinalii acuzați public că au gestionat inadecvat cazuri nu a discutat cu reprezentanții grupurilor de supraviețuitori pentru a aborda acuzațiile.

Anne Barrett Doyle, co-directoare a BishopAccountability.org, un centru de arhivă și grup de advocacy, a declarat că asigurările Bisericii că acordă atenție problemei au fost „grav subminate” de prezența la întâlnirile cardinalilor a unui cardinal peruan, Juan Luis Cipriani Thorne, căruia Francisc i-a impus sancțiuni în 2019 după o acuzație de abuz sexual — pe care cardinalul o neagă.

„A transmis un mesaj teribil”, a spus doamna Barrett Doyle.

Vaticanul a refuzat să răspundă întrebărilor despre dacă acel cardinal ar fi trebuit să fie prezent la întâlnire. La 81 de ani, nu este eligibil să voteze în conclav.

„Este abuzul luat în serios?”, a întrebat doamna Barrett Doyle. „Pur și simplu nu pot spune. Nu știu dacă pentru ei este doar o aparență, doar PR, sau dacă sunt cu adevărat zdruncinați de asta”.