În câteva cuvinte
Alegerea Papei Francisc în 2013 a marcat un moment important pentru Biserica Catolică, fiind primul papă din America de Sud și primul non-european în peste 1200 de ani. Această alegere a transmis un mesaj puternic despre viitorul bisericii și a adus în prim-plan problemele cu care se confruntă aceasta, inclusiv criza abuzurilor și nevoia de reforme.
Din arhive: O privire înapoi la numirea lui Francisc ca papă în martie 2013
Când Jorge Mario Bergoglio, un cardinal din Argentina, a fost ales al 266-lea pontif al Bisericii Romano-Catolice, a devenit primul sud-american care a condus biserica. Luând numele Francisc, el a fost, de asemenea, primul papă non-european în mai bine de 1.200 de ani și primul membru al ordinului iezuit care a condus biserica.
Alegând arhiepiscopul de Buenos Aires, care avea 76 de ani la acea vreme, cardinalii au transmis un mesaj puternic că viitorul bisericii se află în sudul global, unde se află majoritatea catolicilor din lume.
Născut din părinți imigranți italieni și crescut în Buenos Aires, era cunoscut ca un om umil care vorbea în favoarea săracilor și ducea o viață austeră în capitala Argentinei.
El a moștenit o biserică care se lupta cu provocări, printre care un deficit de preoți, concurența tot mai mare din partea bisericilor evanghelice din emisfera sudică, o criză de abuzuri sexuale care a subminat autoritatea morală a bisericii în Occident și dificultăți în guvernarea Vaticanului însuși.
Conclavul care a dus la alegerea sa a urmat mai mult de o săptămână de discuții intense între cardinalii lumii despre problemele cu care se confruntă biserica și criteriile lor pentru următorul lider. «Alegerea papei este ceva substanțial diferit de o alegere politică», a declarat reporterilor cardinalul Christoph Schönborn de Viena, un teolog cunoscut pentru intelectul și atingerea sa pastorală, la acea vreme. Rolul, a menționat el, nu este «directorul executiv al unei companii multinaționale, ci capul spiritual al unei comunități de credincioși».
