De la redeschiderea clădirii Parlamentului Germaniei la Berlin în 1999, a doua cea mai mare sală de ședințe a fost ocupată, de obicei, de Partidul Social Democrat (SPD), care adesea era al doilea cel mai mare partid din țară.

Chiar și numele sălii, Sala Otto Wels, poartă amprenta partidului: Wels a condus Social Democrații din 1919 până când naziștii l-au forțat să plece în exil.

Acum, în urma performanței lor dezastruoase la alegerile federale din februarie, Social Democrații ar putea pierde sala în favoarea partidului de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD), care a ieșit pe locul al doilea și insistă că, conform regulilor Parlamentului, ar trebui să primească sala.

Lupta pentru Sala Wels este doar una dintr-o serie de provocări cu care se confruntă Social Democrații și partenerii lor majori din viitoarea coaliție de guvernare, Uniunea Creștin Democrată (CDU) de centru-dreapta, pe măsură ce se pregătesc să facă față AfD.

Cel mai important, aceștia iau în considerare cum să gestioneze un partid care este atât politic toxic, cât și suficient de puternic pentru a submina agenda coaliției.

Tensiunile au fost accentuate vineri de decizia serviciului de informații interne al Germaniei de a declara AfD o organizație extremistă.

Iar marți, lui Friedrich Merz, liderul CDU, inițial i-au lipsit două voturi pentru a fi aprobat ca noul cancelar al Germaniei (deși ulterior a obținut suficient sprijin). Acest pas greșit a ridicat semne de întrebare cu privire la capacitatea sa de a se confrunta cu AfD, în timp ce el și aliații săi analizează dacă să solicite Curții Constituționale a Germaniei să interzică partidul de dreapta.

AfD a câștigat sprijin în ultimii ani cu o campanie anti-sistem și atacă violent migranții și refugiații. În ultimele luni, sondajele au arătat AfD la un nivel similar cu CDU-ul de centru-dreapta al domnului Merz.

Dar interzicerea efectivă a partidului ar fi un proces legal amplu. AfD a intentat luni un proces împotriva serviciului de informații, iar acesta va trebui soluționat înainte ca orice procedură formală din partea Parlamentului și a Curții Constituționale să poată începe.

Aceste manevre înseamnă că, în următorii câțiva ani, coaliția de guvernare trebuie să lucreze alături, dacă nu neapărat cu, AfD în Parlament.

Spre deosebire de Congresul SUA, unde „câștigătorul ia totul”, în Germania, partidul de opoziție principal, prin tradiție, i se acordă de obicei o serie de președinții de comitete și roluri de conducere care ajută la ghidarea Parlamentului.

Până la anunțul serviciului de informații de vineri, CDU era împărțită între cei care doreau să acorde AfD anumite roluri și cei care doreau să-i izoleze – de exemplu, refuzând să lucreze cu ei la legislație.

Jens Spahn, care conduce grupul parlamentar al CDU, a susținut că opțiunea carantinei ar alimenta imaginea AfD de victimă a unui sistem ipocrit care pretinde doar că apără democrația – o acuzație pe care AfD a reiterat-o vineri, la fel ca și secretarul de stat Marco Rubio.

„AfD va continua să se apere legal împotriva acestor defăimări care pun în pericol democrația”, au declarat Alice Weidel și Tino Chrupalla, copreședinții AfD, într-un comunicat.

Dar decizia de vineri face abordarea domnului Spahn de neconceput pentru mulți Creștin Democrați, nemaivorbind de Social Democrați sau de partidele mai mici de stânga, cum ar fi Verzii.

Mai mulți membri ai CDU au cerut imediat o interdicție, și chiar domnul Spahn, într-o postare pe rețelele sociale, a scris: „Nu vom recomanda alegerea membrilor AfD ca președinți de comitete”.

Pentru moment, coaliția și guvernele mai multor state conduse de CDU și SPD analizează alte opțiuni. Desemnarea ca extremist ar putea să le permită să restricționeze finanțarea publică pentru AfD; de asemenea, deschide posibilitatea înlăturării membrilor AfD din funcțiile publice.

Dar aceste opțiuni vin cu propriile riscuri, inclusiv mai multe acțiuni în justiție.

Și deși AfD a fost izolată de orice rol formal în Parlament, dimensiunea sa înseamnă că poate încă provoca probleme imense coaliției – dovada fiind eșecul primului vot pentru domnul Merz ca cancelar marți.

Domnul Merz va guverna cu o majoritate restrânsă de 12 membri. Asta înseamnă că fiecare vot va necesita aproape unanimitate într-o coaliție stânga-dreapta definită mai mult de oportunitatea politică decât de agende comune.

„Disciplina coaliției de guvernare trebuie să fie foarte bună”, a declarat Johannes Hillje, consultant politic german.

Oportunități pentru manevre subversive abundă. AfD ar putea, a sugerat domnul Hillje, să introducă legislație copiată din programul CDU, făcând-o astfel toxică. Sau ar putea atrage membri din oricare dintre partide cu amendamente la propuneri obligatorii.

„Ei vor să facă celelalte partide să pară stupide”, a spus domnul Hillje. „Acestea sunt genul de jocuri pe care le fac tot timpul”.

Unii observatori se tem că, pe măsură ce Parlamentul se așază într-o nouă normalitate inconfortabilă și pe măsură ce inevitabil apar fisuri în coaliție, va apărea tentația pentru Creștin Democrați de a găsi modalități de a lucra cu AfD – care are vederi similare asupra unor aspecte legate de cheltuieli și politica de imigrație.

Mult va depinde de faptul dacă AfD va continua să crească în sondaje și dacă își va consolida controlul la alegerile la nivel de stat, dintre care mai multe sunt programate în anul următor.

Maximilian Steinbeis, fondator și editor al Verfassungsblog, un site axat pe drept constituțional, a declarat că există o tentație pentru CDU de a profita de o majoritate de dreapta.

„Această tentatie,” a adăugat el, „este super puternică.”