În câteva cuvinte
Articolul explorează dezbaterea etică și legală în expansiune privind acordarea dreptului la eutanasie sau sinucidere asistată persoanelor care suferă de afecțiuni severe, dar care nu sunt considerate terminale. Sunt prezentate argumente în favoarea autonomiei pacientului și îngrijorările legate de posibile abuzuri.
Discuțiile privind dreptul unei persoane de a-și încheia voluntar viața în cazul unor boli incurabile capătă o nouă dimensiune. În mod tradițional, dreptul la eutanasie sau la sinucidere asistată a fost asociat cu stadiile terminale ale bolilor incurabile, atunci când suferințele pacientului sunt insuportabile, iar prognosticul este extrem de nefavorabil.
Cu toate acestea, în ultimii ani, se ridică tot mai insistent întrebarea: ar trebui ca acest drept să se extindă și la persoanele ale căror afecțiuni sau condiții nu sunt direct letale, dar care provoacă suferințe fizice sau psihice insuportabile, reducând semnificativ calitatea vieții și privând persoana de autonomie?
Susținătorii extinderii dreptului la moarte pentru pacienții fără diagnostic terminal invocă principiile autonomiei personale și dreptul la demnitate. Ei argumentează că o persoană care suferă de durere cronică, de boli degenerative care nu progresează rapid spre deces, sau de tulburări psihice severe, dar care rămâne pe deplin competentă să ia decizii, ar trebui să aibă posibilitatea de a-și controla destinul și de a evita suferințele inutile.
Oponenții acestei idei exprimă îngrijorări serioase. Unul dintre principalele argumente este așa-numitul "efect de pantă alunecoasă" – teama că extinderea accesului la asistență medicală pentru încheierea vieții ar putea duce la abuzuri, presiune asupra persoanelor vulnerabile sau o devalorizare a vieții umane. De asemenea, se ridică întrebări legate de fiabilitatea evaluării caracterului "insuportabil" al suferințelor, în special în cazul bolilor psihice, și de suficiența dezvoltării îngrijirilor paliative și a metodelor de tratare a durerii cronice.
Practica legală variază semnificativ în lume. Unele jurisdicții unde eutanasia sau sinuciderea asistată sunt legalizate pentru pacienții cu diagnostic terminal încep să dezbată sau au introdus deja amendamente care permit această procedură în anumite condiții non-terminale care provoacă suferințe severe și incurabile. Acești pași generează dezbateri aprinse printre medici, juriști, eticieni și publicul larg.
Discuția privind dreptul la moarte fără diagnostic terminal subliniază provocările etice, medicale și sociale complexe cu care se confruntă societatea contemporană. Căutarea unui echilibru între respectarea autonomiei personale, protejarea persoanelor vulnerabile și păstrarea valorii vieții rămâne una dintre cele mai stringente probleme ale timpurilor noastre.
