În câteva cuvinte
Spania a înregistrat progrese semnificative în dezvoltarea energiei regenerabile, dar ponderea mare a surselor intermitente precum solarul și eolianul creează presiune asupra rețelei electrice. Instabilitatea producției și capacitățile limitate de stocare a energiei generează provocări pentru stabilitatea și securitatea rețelei.
Spania se profilează tot mai puternic ca lider european în ceea ce privește ponderea energiei provenite din surse regenerabile (SRE). Investițiile masive în parcuri solare și eoliene au condus la o creștere spectaculoasă a producției de energie "verde", reducând dependența de combustibilii fosili și contribuind la atingerea obiectivelor climatice ambițioase. Cu toate acestea, această tranziție rapidă a scos la iveală provocări serioase pentru rețeaua electrică națională.
Problema fundamentală constă în natura intermitentă a energiei solare și eoliene. Producția de electricitate fluctuează direct în funcție de condițiile meteorologice: intensitatea soarelui și viteza vântului. În perioadele de vârf de producție din SRE, când soarele strălucește puternic și vântul suflă cu putere, rețeaua poate fi suprasolicitată de un surplus de ofertă care nu se aliniază întotdeauna cu cererea. Invers, în zilele fără vânt sau înnorate, producția din SRE scade brusc, necesitând acoperirea rapidă a deficitului din surse tradiționale, mai flexibile.
Aceste fluctuații bruște și imprevizibile creează o presiune enormă asupra infrastructurii rețelei electrice, proiectată inițial pentru a gestiona capacități predictibile de la centrale pe cărbune, gaz sau nucleare. Nevoia de a echilibra constant sistemul în condițiile unor fluxuri energetice imprevizibile din SRE necesită modernizări costisitoare, implementarea de sisteme avansate de management și, crucial, dezvoltarea capacităților de stocare a energiei.
În prezent, capacitățile Spaniei de a stoca surplusurile de energie "verde", de exemplu prin baterii sau stații hidro-electrice cu acumulare prin pompare, sunt încă limitate. Aceasta înseamnă că, în momentele de surplus, rețeaua nu poate stoca eficient această energie pentru utilizare ulterioară, iar în momentele de deficit este forțată să pornească rapid capacități de rezervă, deseori pe bază de combustibili fosili, subminând parțial beneficiile tranziției verzi.
Experții avertizează că, fără investiții adecvate în infrastructura rețelei și în tehnologiile de stocare a energiei, o cotă înaltă de SRE ar putea, paradoxal, să crească riscul de defecțiuni, suprasolicitări și chiar pene de curent localizate. Astfel, succesul Spaniei în dezvoltarea SRE îi pune acum țării sarcina de a asigura aceeași fiabilitate și stabilitate a rețelei electrice ca și în era energetică tradițională, ceea ce necesită o abordare complexă și transformări de amploare.
