După 40 de ani în închisoarea franceză: militantul pro-palestinian libanez se întoarce acasă

 
După 40 de ani în închisoarea franceză: militantul pro-palestinian libanez se întoarce acasă

În câteva cuvinte

Militantul libanez Georges Abdallah, condamnat în Franța, s-a întors acasă după 40 de ani de închisoare. Eliberarea sa a stârnit reacții mixte.


BEIRUT (AP) – Un militant comunist libanez pro-palestinian s-a întors în orașul său natal din Liban vineri, după mai bine de 40 de ani petrecuți în închisoare în Franța.

Georges Ibrahim Abdallah, în vârstă de 74 de ani, ispășea o pedeapsă cu închisoare pe viață pentru complicitate la uciderea a doi diplomați, unul american și unul israelian, la Paris în 1982.

Curtea de Apel din Paris a decis săptămâna trecută că Abdallah, care a fost închis în Franța din momentul arestării sale în 1984, ar putea fi eliberat cu condiția să părăsească țara și să nu se mai întoarcă niciodată.

Abdallah a fost condamnat la închisoare pe viață în 1987 pentru complicitate la asasinarea locotenent-colonelului armatei americane Charles Ray, care a fost staționat la Paris ca atașat militar asistent, și a diplomatului israelian Yacov Barsimantov.

El a devenit eligibil pentru eliberare condiționată în 1999, dar numeroasele cereri pe care le-a depus de atunci au fost respinse.

În Liban, mulți l-au văzut pe Abdallah ca pe un prizonier politic. Deși nu a existat un eveniment oficial care să marcheze întoarcerea sa, o mulțime de susținători, inclusiv câțiva membri ai Parlamentului, s-au adunat în afara aeroportului din Beirut pentru a-l aștepta.

Unii au bătut în tobe și au ridicat steaguri palestiniene și ale Partidului Comunist Libanez și un banner pe care scria: „George Abdallah este liber – un luptător pentru libertate libanez, palestinian și internațional pe drumul spre eliberarea Palestinei”. Alții au stat de-a lungul autostrăzii care ducea la aeroport, unii ținând steaguri ale „Hezbollah”, care este, de asemenea, un partid politic în Liban.

Mulțimea a izbucnit în urale după ce a auzit că avionul care îl transporta pe Abdallah a aterizat.

Purtând un fular palestinian și o cămașă roșie, Abdallah s-a oprit scurt pentru a-și saluta susținătorii înainte de a se îndrepta spre orașul său natal Qobayat, un sat creștin din munții din nordul Libanului.

Vorbind cu reporterii la Beirut, Abdallah a cerut populațiilor arabe să iasă în stradă din cauza evenimentelor din Gaza, spunând că „copiii din Gaza, toți sunt schelete ambulante, în timp ce milioane de arabi doar privesc”. El a cerut confruntare cu Israelul, spunând că „trăiește ultimele capitole ale existenței sale”.

În Qobayat, susținătorii i-au înconjurat mașina când a sosit, scandând: „Libertate! Libertate!”

Roger Sarkis, un avocat al orașului, a spus că Abdallah a crescut într-o „casă foarte umilă”, tatăl său servind în Forțele de Securitate Internă ale Libanului. El l-a descris pe Abdallah ca pe un om făcut singur, care a urmat o educație și a fost „împotriva sectarismului”.

Deși creștin, Abdallah se aliase cu palestinienii, predominant musulmani, într-o perioadă în care facțiunile creștine libaneze luptau împotriva grupurilor armate palestiniene.

„Desigur, există o mare bucurie în Qobayat astăzi”, a spus Sarkis. „George Abdallah este fiul lui Qobayat și s-a întors la rădăcinile sale”.

Între timp, ambasada SUA la Paris a postat o fotografie pe X cu angajați care stăteau cu capul plecat în memoria plăcii memoriale de la misiune pentru Ray, diplomatul american ucis de Abdallah.

„Statele Unite se opun eliberării teroristului condamnat Georges Ibrahim Abdallah”, a spus postarea. „Eliberarea sa nu numai că pune în pericol siguranța diplomaților americani din străinătate, ci trădează și memoria victimelor și a familiilor acestora”.

Nu a existat nicio declarație oficială din partea Israelului cu privire la eliberarea lui Abdallah.

Про автора

Cristina este un jurnalist specializat în istoria și cultura americană. Articolele ei se remarcă prin cercetarea profundă a evenimentelor istorice, analiza fenomenelor culturale și promovarea diversității culturale din SUA. Ea scrie adesea despre pagini mai puțin cunoscute din istoria Americii, dezvăluindu-le publicului larg.