În câteva cuvinte
Ministrul Muncii din Cuba, Marta Elena Feitó Cabrera, a stârnit un scandal declarând că în țară nu există cerșetori, ci doar persoane „deghizate”. Această afirmație controversată vine în contextul unei crize economice profunde și a creșterii sărăciei, care a dus la apariția unor fenomene sociale anterior nevăzute pe insulă.
O declarație a unui ministru cubanez a stârnit marți un val de critici, inclusiv din partea unor oficiali, după ce a afirmat că în Cuba nu există cerșetori, ci doar persoane deghizate în acest fel, și a sugerat că cei care spală parbrize la intersecții duc o viață „ușoară”.
Marta Elena Feitó Cabrera, Ministrul Muncii și Protecției Sociale din Cuba, a făcut aceste comentarii luni, în fața deputaților dintr-o comisie a Adunării Naționale. Declarațiile au devenit virale, generând apeluri pentru demiterea sa și critici dure într-o țară care se confruntă cu o criză economică severă în ultimii ani.
Criza din Cuba a accentuat vulnerabilitatea socială și a dus la scene neobișnuite pentru insulă, cum ar fi persoane, în special vârstnici, care cerșesc, caută prin gunoaie sau spală parbrize la semafoare.
„Am văzut oameni, aparent cerșetori, (dar) când te uiți la mâinile lor, la hainele pe care le poartă, sunt deghizați în cerșetori, nu sunt cerșetori”, a declarat Feitó în fața comisiei Adunării Naționale. „În Cuba nu există cerșetori.”
Ea a adăugat că persoanele care spală parbrize folosesc banii pentru a „bea alcool”. De asemenea, Feitó i-a criticat pe cei care caută în gunoaie, afirmând că aceștia recuperează materiale „pentru a le revinde fără a plăti impozite”.
Fără a-i menționa numele, dar referindu-se la ședința comisiei, un alt oficial a comentat pe contul său de X: „lipsa de sensibilitate în abordarea vulnerabilității este extrem de problematică. Revoluția nu poate lăsa pe nimeni în urmă; acesta este motto-ul nostru, responsabilitatea noastră militantă.”
Până acum câțiva ani, în ciuda sărăciei, semnele de cerșetorie sau persoanele fără adăpost erau practic inexistente pe insulă, datorită unor beneficii sociale care acum au fost reduse drastic. Pensia unui pensionar este de aproximativ 2.000 de pesos pe lună, echivalentul a circa 5 dolari pe piața neoficială, sumă cu care abia se poate cumpăra un carton de ouă. Pentru cei care nu primesc remitențe de la familie din străinătate, acest lucru înseamnă foamete.
„Este vorba de persoane în vârstă care se bazează pe o pensie care practic nu există. Nu-și pot permite nici măcar un carton de ouă. Aceasta este realitatea pe care o trăim în Cuba”, a spus Enrique Guillén, un lucrător pe cont propriu.
Luni, autoritățile de pe insulă au raportat că produsul intern brut al Cubei a scăzut cu 1,1% în 2024, acumulând un declin de 11% în ultimii cinci ani.
