Romanul "James" de Percival Everett a fost distins cu Premiul Pulitzer pentru ficțiune luni. Alegerea părea evidentă, având în vedere că reinterpretarea subversivă a "Huckleberry Finn" de către Everett acumulase deja aprecieri critice și o serie de onoruri literare, inclusiv National Book Award și Kirkus Prize.

Însă se pare că "James" nu a fost prima alegere a celor cinci membri ai juriului de ficțiune al Premiului Pulitzer. Nu s-a aflat nici măcar în top trei, conform a trei persoane cu cunoștințe despre proces, neautorizate să vorbească despre deliberările confidențiale.

Într-o întorsătură surprinzătoare, premiul i-a revenit lui Everett după ce consiliul comitetului Pulitzer nu a reușit să ajungă la un consens asupra celor trei finaliști pe care juriul de ficțiune i-a prezentat inițial: "Headshot" de Rita Bullwinkel, "Mice 1961" de Stacey Levine și "The Unicorn Woman" de Gayl Jones.

Procesul care a dus la câștigarea premiului de către "James" nu a fost o impunere a selecției consiliului, ci rezultatul unei proceduri menite să ofere consiliului mai multe opțiuni atunci când ajunge într-un impas cu primul set de finaliști.

Într-un an obișnuit, este ales unul dintre cei trei finaliști. Dar când cei 17 membri votanți ai consiliului au deliberat asupra finaliștilor la ficțiune vinerea trecută, niciuna dintre cele trei alegeri nu a primit majoritatea voturilor. În acel moment, consiliul ar fi putut vota să nu acorde Premiul pentru ficțiune anul acesta, așa cum s-a întâmplat în rare ocazii. Sau putea vota să ia în considerare o a patra opțiune, care fusese de asemenea aleasă de juriul de ficțiune.

În acest caz, consiliul a votat pentru a considera a patra selecție, "James", care a fost trimisă ca opțiune suplimentară mai devreme în acest an, după ce consiliul a primit lista finaliștilor și a cerut juriului un alt titlu de luat în considerare. "James" a obținut majoritatea necesară a voturilor.

Procedura de extindere a grupului de candidați este descrisă pe site-ul Pulitzer, care notează că, dacă consiliul este "nemulțumit de nominalizările oricărui juriu", poate cere președintelui "alte înscrieri meritorii".

În 2012, nu a fost acordat niciun Premiu pentru ficțiune după ce consiliul nu a reușit să aleagă un câștigător – un rezultat care a indignat mulți din lumea literară. În 2015, au existat de asemenea patru finaliști, premiul revenind romanului "Toată lumina pe care nu o putem vedea" de Anthony Doerr.

Totuși, unii observatori și-au exprimat scepticismul cu privire la procesul din acest an. Într-un articol publicat luni pe site-ul Literary Hub, scriitorul și librarul Drew Broussard s-a întrebat dacă nu cumva consiliul Pulitzer a anulat selecțiile juriului de ficțiune – "un trio de finaliste remarcabile, toate femei, într-un an în care un roman al unui scriitor de sex masculin a captat deja foarte multă atenție".

Membrii juriului pentru Premiul de ficțiune din acest an au inclus romancierii Bryan Washington, Jonathan Lethem, Ayana Mathis și Laila Lalami, precum și criticul Merve Emre. Mai mulți membri ai juriului au refuzat să comenteze deliberările lor; alții nu au răspuns.

Emre, care a prezidat juriul de ficțiune anul acesta, a redirecționat o solicitare către consiliul Pulitzer. Un administrator al Premiilor Pulitzer a declarat că consiliul nu își discută deliberările.

Dar Emre a împărtășit câteva opinii tăioase despre starea industriei editoriale pe Instagram, unde a notat că juriul a analizat aproximativ 600 de cărți și a selectat patru pe care le-au considerat că exemplifică criteriile premiului ca "ficțiune distinsă a unui autor american, de preferință despre viața americană".

"A fost dificil să evităm oboseala și cinismul", a scris Emre, adăugând: "Editurile americane nu se află într-o stare sănătoasă; cu cât judecățile sale sunt mai direct determinate de piață și de mass-media – cu cât mai multe surse de finanțare, cum ar fi NEA, dispar – cu atât mai bolnavă va deveni: omogenă, inertă, lipsită de expertiză, ieftină".

Mulți din lumea literară au celebrat decizia consiliului Pulitzer ca un rezultat potrivit pentru un scriitor care a depășit granițele ficțiunii de decenii. O mare parte din opera lui Everett a fost publicată de edituri independente, inclusiv "Telephone", care a fost finalist la Pulitzer în 2021, deși "James" a fost publicat de o editură importantă, Doubleday.

Cei trei finaliști oferă o imagine a unor lucrări îndrăznețe și experimentale care se întâmplă la periferia ficțiunii americane.

"Headshot" de Bullwinkel, despre opt adolescente participante la concursuri de box în Nevada, a fost lăudat de criticul New York Times Dwight Garner ca fiind "atât de captivant de citit încât simți, uneori, că îl scrii în propria ta minte". În "The Unicorn Woman", Gayl Jones, una dintre cele mai influente scriitoare de culoare din America, povestește o istorie suprarealistă despre un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial care se îndrăgostește de o femeie de culoare cu un corn spiralat crescându-i din frunte și care lucrează la un spectacol secundar de circ.

Romanul lui Levine, "Mice 1961", publicat de Verse Chorus Press, prezintă două surori orfane prin vocea menajerei lor. Într-o recenzie din Washington Post, romanciera Lydia Millet a numit-o pe Levine "o artistă de performanță în ficțiunea literară, parte existențialistă franceză și parte 'aruncătoare de bombe' comică".

Levine s-a arătat indiferentă față de speculațiile privind intrigile literare din acest an, notând într-un e-mail că, într-un moment în care inițiativele privind diversitatea și finanțarea publică pentru arte sunt în pericol, Premiul Pulitzer reprezintă integritate – o calitate care merită sărbătorită.

"Cartea lui Percival este atât de importantă în acest sens", a scris Levine într-un e-mail. "Este cu adevărat momentul să ne facem griji despre ce ar putea sau nu ar putea fi politică de gen într-un concurs literar?"