Viitoarea vizită a lui Donald Trump în Orientul Mijlociu atrage o atenție sporită, mai ales în lumina lipsei unei întâlniri planificate cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu. Acest fapt, consideră unii analiști, ar putea semnala o conștientizare crescândă la Washington că acțiunile actualului guvern israelian încep să amenințe interesele cheie ale SUA în regiune.

Observatorii remarcă faptul că, spre deosebire de predecesorii săi, Trump demonstrează independență în relațiile cu Israelul, purtând negocieri cu facțiunea palestiniană Hamas, Iranul și houthi, fără a ține cont de poziția lui Netanyahu. Această atitudine, se pare, provoacă o preocupare serioasă prim-ministrului israelian.

Deși majoritatea israelienilor se consideră în continuare aliați loiali ai poporului american, acțiunile actualului guvern israelian, descris ca fiind ultranaționalist și mesianic, contravin intereselor SUA. Analiștii subliniază că, pentru prima dată în istoria Israelului, guvernul său prioritizează nu coexistența pașnică cu vecinii arabi, ci anexarea Cisiordaniei, expulzarea palestinienilor din Gaza și restabilirea așezărilor israeliene acolo.

Recunoașterea faptului că guvernul israelian nu mai acționează ca un aliat al SUA, și nu ar trebui considerat ca atare, este un adevăr dureros pentru susținătorii săi din Washington, dar trebuie acceptat.

Agenda extremistă a guvernului Netanyahu subminează interesele americane. Independența lui Trump în această privință este un merit al său și este vitală pentru păstrarea arhitecturii de securitate a SUA, construită în regiune de administrațiile anterioare.

Structura fundamentală a alianței SUA-Lumea Arabă-Israel a fost pusă la punct de Richard Nixon și Henry Kissinger după războiul din 1973, cu scopul de a îndepărta Uniunea Sovietică și de a stabili dominația SUA. Această diplomație a dus la acordurile de dezangajare militară din 1974 dintre Israel, Siria și Egipt, care au stat la baza acordurilor de la Camp David, iar apoi a acordurilor de pace de la Oslo. Rezultatul a fost o regiune dominată de SUA și aliații săi.

Însă această structură depindea în mare măsură de un angajament al SUA și Israelului față de principiul a două state. Chiar și administrația Trump, în primul său mandat, a încercat să promoveze propriul plan pentru un stat palestinian în Gaza și Cisiordania, cu condiția recunoașterii Israelului de către palestinieni și demilitarizării statului lor.

Cu toate acestea, actualul guvern Netanyahu, ajuns la putere la sfârșitul anului 2022, cu mult înainte de atacul Hamas din 7 octombrie 2023, a prioritizat anexarea Cisiordaniei, și nu consolidarea securității regionale promovate de SUA.

Timp de aproape un an, administrația Biden l-a îndemnat pe Netanyahu să facă un singur pas: să fie de acord să deschidă un dialog cu Autoritatea Palestiniană despre o posibilă soluție bazată pe două state, în schimbul normalizării relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel. Acest lucru ar fi deschis calea către un tratat de securitate americano-saudit pentru a contracara Iranul și influența Chinei.

Netanyahu a refuzat, temându-se că membrii de extremă dreapta ai cabinetului său, adepți ai supremației evreiești, îi vor răsturna guvernul. Fiind judecat pentru multiple acuzații de corupție, Netanyahu, se crede, nu își putea permite să piardă poziția de prim-ministru, care îi oferea protecție pentru a tărăgăna procesul și a evita o posibilă condamnare la închisoare.

Astfel, Netanyahu și-a pus interesele personale mai presus de cele ale Israelului și SUA. Normalizarea cu Arabia Saudită, o putere musulmană cheie, bazată pe pași către o soluție cu două state cu palestinieni moderați, ar fi putut deschide întreaga lume musulmană pentru israelieni și ar fi putut consolida pozițiile SUA pentru încă un deceniu sau mai mult.

După doi ani de încercări de a-l convinge pe Netanyahu, se pare că SUA și Arabia Saudită au decis să renunțe la implicarea Israelului în acordul de normalizare. Aceasta reprezintă o pierdere semnificativă atât pentru israelieni, cât și pentru poporul evreu în general. Potrivit agențiilor de știri, SUA nu mai solicită normalizarea relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel ca o condiție pentru progresul discuțiilor privind cooperarea nucleară civilă.

Situația s-ar putea înrăutăți. Netanyahu, se pare, se pregătește pentru o nouă fază de invazie în Gaza, plănuind să împingă populația palestiniană într-un colț mic al Fâșiei, între mare și granița cu Egiptul, accelerând în același timp anexarea de facto a Cisiordaniei. Astfel de acțiuni ar putea duce la noi acuzații de crime de război împotriva Israelului (și a șefilor săi militari), iar Netanyahu se va aștepta, probabil, la protecție din partea Washingtonului.

Nu există nicio simpatie pentru Hamas – o organizație care a cauzat daune enorme cauzei palestiniene și este în mare măsură responsabilă pentru tragedia umanitară din Gaza. Conducerea Hamas ar fi trebuit să elibereze ostaticii și să părăsească Fâșia cu mult timp în urmă, eliminând orice pretext pentru Israel să reia luptele. Însă planul lui Netanyahu de a re-invada Gaza, spun criticii, nu vizează crearea unei alternative palestiniene moderate, ci stabilirea unei ocupații militare israeliene permanente, al cărei scop nedeclarat va fi să forțeze toți palestinienii să plece. Acest lucru, avertizează experții, va duce la o insurecție permanentă, devenind un "Vietnam la Marea Mediterană".

Vorbind la o conferință pe 5 mai, ministrul de finanțe israelian de extremă dreapta, Bezalel Smotrich, a declarat deschis: "Ocupăm Gaza pentru a rămâne. Nu va mai fi intrare și ieșire". Populația locală, a spus el, va fi îngrămădită pe mai puțin de un sfert din teritoriul Fâșiei Gaza.

Experții militari israelieni notează că armata, încercând să-și minimizeze propriile pierderi, probabil va folosi o forță deosebit de agresivă, ceea ce va duce la distrugeri masive ale infrastructurii civile rămase. Deplasarea populației în zonele taberelor umanitare, în condițiile lipsei de alimente și medicamente, ar putea provoca noi victime în masă în rândul civililor. Acest lucru, la rândul său, crește probabilitatea urmăririlor penale împotriva liderilor și ofițerilor israelieni.

Implementarea acestei strategii nu numai că amenință cu noi acuzații de crime de război, dar pune inevitabil în pericol stabilitatea Iordaniei și a Egiptului. Ambele țări, piloni ai sistemului de alianțe americane în Orientul Mijlociu, se tem că Netanyahu intenționează să împingă palestinienii din Gaza și Cisiordania pe teritoriile lor, ceea ce ar provoca destabilizare.

Acest lucru dăunează intereselor SUA și într-un sens mai larg. Așa cum a remarcat un fost consilier al Comandamentului Central al SUA, cu cât situația devine mai disperată pentru aspirațiile palestiniene, cu atât mai puțină disponibilitate va exista în regiune pentru a aprofunda integrarea de securitate între SUA, țările arabe și Israel. O astfel de integrare ar fi putut oferi avantaje pe termen lung împotriva Iranului și Chinei, necesitând în același timp mai puține resurse militare ale SUA în regiune.

Unii analiști consideră că Donald Trump are o înțelegere intuitivă a situației din Orientul Mijlociu. Dacă își va urma instinctele, poate va reuși să evite cel mai sumbru scenariu. În caz contrar, avertizează ei, generațiile viitoare se vor confrunta cu realitatea în care statul evreu devine un stat paria. Criticii politicii israeliene actuale cer încetarea războiului, subliniind pierderile tragice în rândul civililor din Gaza, inclusiv moartea copiilor.