În câteva cuvinte
Administrația Trump propune o nouă regulă care ar limita protecția habitatelor speciilor pe cale de dispariție, redefinind termenul «daună» din Legea privind speciile pe cale de dispariție. Această schimbare ar putea permite mai ușor activități precum exploatarea forestieră și mineritul în zonele critice pentru aceste specii, stârnind critici din partea experților în conservare care avertizează asupra riscului accelerării dispariției speciilor.
Administrația Trump propune limitarea semnificativă a puterii Legii privind speciile pe cale de dispariție de a proteja habitatele cruciale, schimbând definiția unui singur cuvânt: daună.
Miercuri, administrația a propus o modificare de regulă care ar interzice în esență doar acțiunile care rănesc sau ucid direct animalele reale, nu habitatele de care depind acestea. Dacă va fi finalizată, schimbarea ar putea facilita exploatarea forestieră, mineritul și construcțiile pe terenurile de care speciile pe cale de dispariție au nevoie pentru a prospera.
«Pierderea habitatului este cea mai mare cauză unică de dispariție și de punere în pericol a speciilor – este logic să o abordăm», a declarat Brett Hartl, director pentru afaceri guvernamentale la Centrul pentru Diversitate Biologică. El a numit eforturile de a nega această cauză «insensibile și nesăbuite».
«Orice câștiguri de conservare pe care speciile le obțineau vor fi inversate – vom vedea din nou pierderi», a spus el. În conformitate cu Legea privind speciile pe cale de dispariție, este ilegal să «preiei» o specie pe cale de dispariție. Prin lege, «preluare» este definită ca însemnând acțiuni care hărțuiesc, dăunează sau ucid specii. Timp de zeci de ani, agențiile federale au interpretat «dauna» în sens larg, pentru a include acțiunile care modifică sau degradează habitatele în moduri care afectează capacitatea speciilor pe cale de dispariție de a se hrăni, de a se reproduce sau de a găsi adăpost.
Această interpretare a fost o parte crucială a modului în care Legea privind speciile pe cale de dispariție a protejat peste 1.700 de specii de la adoptarea sa în 1973, a spus Hartl. A ajutat la conservarea locurilor de depunere a icrelor pentru sturionul atlantic, permițându-le să se împerecheze și să susțină populația. A protejat pădurile bătrâne din nord-vestul Pacificului care găzduiesc bufnițe pătate nordice și ciocănitoarea cu cocardă roșie, salvându-le de la dispariție.
În anii 1990, companiile de exploatare forestieră care doreau să recolteze acele păduri bătrâne au contestat interpretarea largă a guvernului cu privire la daună. Curtea Supremă a confirmat în cele din urmă această interpretare printr-o decizie de 6-3.
Într-o opinie disidentă, judecătorul Antonin Scalia nu a fost de acord cu această interpretare. El a argumentat că, în contextul animalelor sălbatice, «preluare» ar trebui interpretată mai literal, ca un act afirmativ îndreptat împotriva unui anumit animal, nu un act care provoacă indirect vătămări unei populații.
Administrația Trump citează argumentul lui Scalia în propunerea sa, spunând că «întreprinde această schimbare pentru a adera la singura și cea mai bună semnificație a ESA».
Experții în conservare susțin că nu are sens să se adopte o definiție atât de restrânsă a daunelor. «Dacă ești un cocoș de prerie în sud-vest și există un dezvoltator de petrol și gaze și vrea să-ți distrugă terenurile de reproducere principale, pasărea nu se poate împerechea», a spus Hartl.
«Nu dăunezi efectiv niciunuia dintre ei în mod direct», a spus el, dar rezultatul final este în esență același.
Publicul are la dispoziție 30 de zile pentru a comenta cu privire la modificarea propusă a regulii. De asemenea, această mișcare va fi probabil contestată în instanță.
Facebook
Flipboard
Email
