Moștenirea Papei Francisc: O alegere crucială pentru cardinali

Cardinalii care vor alege succesorul Papei Francisc se confruntă cu o decizie crucială: vor urma calea sa către o biserică mai primitoare, globală și colegială sau vor restabili abordarea mai doctrină și tradițională a predecesorilor săi? Acesta va fi subiectul unei dezbateri intense între cardinali, iar Francisc lasă în urmă o moștenire complicată pentru ei.

Speranțele inițiale că un „efect Francisc” ar aduce credincioșii înapoi în biserici nu s-au materializat în mare parte, deoarece participarea la biserică a continuat să scadă în Occidentul secularizat, chiar dacă a crescut în Sudul global. Deși Francisc a făcut progrese considerabile în abordarea crizei abuzurilor sexuale din biserică și a abordat cultura sa financiară obscură, calea pe care a pus biserica pentru viitor va fi cea mai controversată problemă.

Dispoziția sa de a dezbate probleme teologice majore, cum ar fi divorțul, posibilitatea preoților căsătoriți, acceptarea cuplurilor de același sex și un rol sporit pentru femei, i-a încântat pe catolicii liberali după mai bine de trei decenii de papalitate conservatoare. Cu toate acestea, mulți s-au plâns că Francisc a pus în mișcare doar un proces pe care un succesor mai puțin orientat spre reformă l-ar putea anula, în timp ce alții l-au acuzat că diluează doctrina bisericii.

În multe feluri, Francisc și-a folosit mandatul pentru a schimba cursul urmat de predecesorii săi Benedict al XVI-lea și Ioan Paul al II-lea. În ciuda faptului că a fost făcut sfânt de Francisc, Ioan Paul al II-lea a fost judecat dur într-un raport major al Vaticanului, care arăta că a fost periculos de orb față de abuzul sexual asupra copiilor în biserică.

Francisc a căutat să remedieze acest lucru și să aducă spațiu pentru conversație și idei conflictuale într-o biserică care timp de zeci de ani a închis disidența. Asta nu înseamnă că era ușor de manipulat. A concediat sau a izolat oficiali conservatori de rang înalt, inclusiv liderul biroului de supraveghere doctrinară al bisericii, pentru că nu au aderat la programul său.

După remarcile făcute de Benedict care au înfuriat lumea islamică, Francisc a luat legătura cu liderii musulmani, adesea în țări în care propria sa turmă trăia în pericol. A semnat acorduri majore cu liderii spirituali musulmani, menite să se recunoască reciproc drepturile și să protejeze minoritățile catolice vulnerabile.

Dar toate progresele pe care Francisc a căutat să le facă în zecile sale de călătorii în străinătate au fost în cele din urmă mai puțin importante decât modelarea propriei sale biserici. A creat mii de episcopi și a numit mai mult de jumătate din Colegiul Cardinalilor, alegând adesea prelați care împărtășeau prioritățile sale de a fi aproape de cei săraci, de a primi persoanele marginalizate și de a aduce probleme precum schimbările climatice în prim-plan.