În câteva cuvinte
Potrivit noilor cercetări, lumea a fost de cinci ori critic de aproape de un război nuclear între 1962 și 1995 din cauza defecțiunilor tehnice, evaluărilor greșite și factorului uman. Experții avertizează că nu ne putem baza pe noroc și solicită măsuri sistemice pentru a reduce riscul conflictelor viitoare.
Noi cercetări indică faptul că lumea a fost periculos de aproape de un război nuclear de cel puțin cinci ori între anii 1962 și 1995. O analiză a documentelor declasificate și a relatărilor istorice despre incidentele de ultim moment, care puteau declanșa un schimb de lovituri nucleare, subliniază fragilitatea securității globale.
Experții au identificat cinci momente cheie în care riscul unui conflict nuclear a fost deosebit de ridicat:
1. Criza rachetelor cubaneze (1962): Cel mai faimos caz, în care confruntarea dintre SUA și Uniunea Sovietică pe tema rachetelor din Cuba a adus lumea în pragul catastrofei nucleare.
2. Incidentul USS Liberty (1967): Un eveniment complex din timpul Războiului de Șase Zile, când o navă americană de cercetare tehnică a fost atacată de forțele israeliene, generând confuzie și temeri de un conflict mai amplu cu implicarea puterilor nucleare.
3. Războiul Arabo-Israelian din 1973 (Războiul de Yom Kippur): Tensiuni crescute și alerte nucleare din partea ambelor tabere, atât a SUA, cât și a Uniunii Sovietice.
4. "Incidentul Petrov" (1983): Sistemul sovietic de avertizare timpurie a raportat eronat lansarea unor rachete americane. Ofițerul Stanislav Petrov, deși a urmat protocolul, a luat decizia crucială de a ignora avertizarea, prevenind astfel un atac de retorsiune.
5. Incidentul rachetei norvegiene (1995): O rachetă științifică lansată de Norvegia a fost interpretată greșit de radarele rusești ca un potențial atac nuclear din partea SUA. Președintele Rusiei, Boris Elțîn, a fost alertat și "servieta nucleară" a fost activată înainte ca eroarea să fie confirmată.
Analiștii subliniază că aceste situații de ultim moment nu au fost simple întâmplări norocoase. Ele au fost rezultatul unor interacțiuni complexe, incluzând percepții greșite, defecțiuni tehnice și luarea deciziilor de către oameni sub presiune extremă. Se evidențiază rolul crucial al unor indivizi precum Stanislav Petrov în prevenirea catastrofei.
Concluziile sunt sumbre: a te baza pe noroc sau pe eroismul individual nu este o strategie viabilă pe termen lung pentru prevenirea războiului nuclear. Experții solicită eforturi internaționale reînnoite pentru reducerea arsenalelor nucleare, îmbunătățirea canalelor de comunicare și stabilirea unor garanții solide pentru prevenirea escaladării accidentale. Se subliniază necesitatea abordării cauzelor fundamentale ale tensiunii și neîncrederii dintre puterile nucleare. Riscul, afirmă ei, rămâne prezent, iar sistemele menite să prevină războiul sunt susceptibile de erori.
