O urgență umanitară la scară largă în Gaza nu mai este iminentă. Ea este aici și este catastrofală.

Au trecut mai mult de două luni de când Israelul a oprit complet ajutorul umanitar și proviziile comerciale în Gaza. Programul Alimentar Mondial a livrat ultimele sale stocuri de alimente pe 25 aprilie. Două milioane de palestinieni din Gaza, aproape jumătate dintre ei copii, supraviețuiesc acum cu o singură masă la două sau trei zile.

În clinicile improvizate ale organizațiilor umanitare, semnele de foamete prelungită devin tot mai frecvente și alarmante. În ultimele 10 zile, tehnicienii de laborator au început să detecteze cetone – un indicator al înfometării – într-o treime din probele de urină testate. Aceasta este prima dată când au fost observate un număr semnificativ de astfel de cazuri de la începerea testării în octombrie 2023. Alimentele, combustibilul și medicamentele sunt epuizate sau aproape de epuizare.

Fiecare oră este o cursă contra cronometru – dar fără accesul și voința politică necesare pentru a livra ajutor, a salva vieți și a pune capăt suferinței de neimaginat, mâinile lucrătorilor umanitari sunt legate.

Aceasta este cea mai lungă asediere totală continuă pe care a îndurat-o Gaza în timpul războiului. Mai multe surse afirmă că Israelul exploatează deschis ajutorul ca instrument de război; înalți oficiali israelieni ar fi declarat, în mod eficient, intenția de a folosi înfometarea ca tactică pentru a presa Hamas să elibereze ostaticii rămași – o încălcare clară a dreptului internațional. Mulți palestinieni se tem că aceasta face parte și dintr-un plan de a-i expulza din Gaza, iar grupurile de ajutor avertizează că palestinienii ar putea ajunge în „condiții de internare de facto”.

Blocada impusă de Israel – și întârzierile deliberate, refuzurile și procedurile excesive de securitate care o înconjoară – nu este doar un eșec logistic. Este un sistem inginerez de privare. Scurta încetare a focului din ianuarie s-a dovedit inadecvată pentru a satisface nevoile umanitare. Ajutorul a crescut începând cu 19 ianuarie, dar a fost din nou întrerupt complet până în martie. Intenția de a folosi foamea ca pârghie este explicită și inacceptabilă.

Pe măsură ce stocurile de alimente dispar, liderii mondiali, inclusiv aliații europeni ai Israelului, cer reluarea imediată a ajutorului umanitar. Cu toate acestea, cuvintele lor rămân doar atât: simple cuvinte, goale și ignorate. Între timp, cabinetul de securitate al Israelului ar fi aprobat planuri de intensificare a campaniei militare în Gaza.

La fel de sinistru pentru palestinieni, Israelul ar fi aprobat și un plan de consolidare a controlului asupra ajutorului, prin centre stabilite de Israel cu companii private care gestionează securitatea. Acest lucru pare să facă parte dintr-un efort mai larg care include închiderea continuă a punctului de trecere dintre Gaza și Egipt și interdicția privind activitatea Agenției Națiunilor Unite pentru Ajutor și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni (UNRWA), principala sursă de sprijin umanitar pentru palestinieni. Intensificarea controlului asupra ajutorului ar submina, de asemenea, eforturile regionale conduse de statele arabe pentru o recuperare și reconstrucție autentică, ignorând sau amânând planurile fezabile și legitime de securitate și guvernare. Pericolul pentru lucrătorii umanitari este constant. În martie anul acesta, armata israeliană a ucis 14 lucrători umanitari și un oficial ONU. Printre lucrătorii umanitari uciși se numără și angajați care și-au pierdut colegi. De exemplu, în martie 2024, un lucrător al unei organizații a fost ucis, împreună cu fiul său tânăr, într-un atac aerian israelian. Cel puțin 418 membri ai personalului umanitar au fost uciși în Gaza în ultimele 18 luni, ceea ce face din această regiune cea mai periculoasă din lume pentru lucrătorii umanitari.

De la încălcarea încetării focului și intensificarea bombardamentelor pe 18 martie, armata israeliană a împins palestinienii din Gaza în enclave din ce în ce mai mici, extinzând zonele militare sau de evacuare „interzise” la aproximativ 70% din teritoriul lor.

Israelului trebuie să i se ceară crearea unor coridoare umanitare deschise și sigure. Fără ele, este imposibil să se extindă ajutorul, deoarece fiecare livrare este un joc de noroc cu viețile civililor și ale lucrătorilor umanitari. Și deși o încetare imediată a focului și un aflux de ajutor sunt urgent necesare, acest lucru nu va fi suficient.

Trebuie să existe un plan, nu doar pentru ajutor, ci și pentru recuperare, care nu se poate întâmpla într-o zonă de război sau sub asediu permanent. Recuperarea adevărată necesită un acord politic care să garanteze prezența, securitatea și autodeterminarea palestinienilor. Accesul umanitar nu este doar un imperativ moral, este o condiție prealabilă pentru orice speranță într-un viitor mai bun.

Imaginați-vă o Gaza în care casele sunt reconstruite, apa curată curge, copiii se întorc la școală și familiile pot din nou recolta hrană de pe propriul pământ. Această viziune poate părea îndepărtată după decenii de ocupație militară israeliană, blocadă și războaie repetate care au deteriorat grav infrastructura și serviciile esențiale.

Dar ajutorul pentru îmbunătățirea vieții palestinienilor din Gaza a fost oferit și înainte și poate fi oferit din nou. Ceea ce stă în cale nu este capacitatea, ci o politică deliberată care blochează calea spre demnitatea umană de bază.

Când vorbim despre pace, trebuie să ne întrebăm: ce fel de viitor ne imaginăm dacă un întreg popor este lăsat să sufere de foamete? Israelienii nu vor fi mai în siguranță atâta timp cât Gaza rămâne sub asediu. O pace durabilă se construiește nu prin dominație, ci prin demnitate, libertate, oportunitate și securitate reciprocă.

Acesta este momentul de evaluare morală. Va fi lumea complice la colapsul Gazei sau parte a recuperării sale?