Duminică, ministrul de externe al Rwandei a declarat că țara sa se află în discuții "în fază incipientă" cu administrația Trump cu privire la un acord de preluare a migranților deportați din Statele Unite.

Această veste a sunat familiar în Marea Britanie, unde fostul guvern condus de conservatori a convenit în 2022 un acord pentru a deporta permanent solicitanții de azil în Rwanda. Ulterior, a petrecut doi ani și sute de milioane de lire sterline încercând – în mare parte fără succes – să pună planul în aplicare.

Când cea mai înaltă instanță a Marii Britanii a hotărât că propunerea încalcă legislația privind drepturile omului, guvernul conservator a încercat să folosească o nouă lege pentru a anula hotărârea. Însă, în cele din urmă, politica s-a dovedit a fi un eșec aproape complet, iar noul guvern laburist, ales anul trecut, a renunțat la ea, invocând costurile uriașe și nefuncționalitatea.

Iată câteva lecții pe care eșecul britanic le-ar putea oferi administrației Trump.

În primul rând, **ar putea fi costisitor**. Guvernul britanic a cheltuit 715 milioane de lire sterline, aproximativ 955 milioane de dolari americani, pentru acest plan, despre care a susținut că ar descuraja migrația ilegală.

Pe lângă cele 290 de milioane de lire sterline plătite direct guvernului rwandez, milioane au fost cheltuite pentru pregătirea zborurilor de deportare, amenajarea centrelor de detenție și a sistemelor IT, precum și pentru personal și costuri legale. Însă, în cele din urmă, doar patru migranți au ajuns să fie trimiși în Rwanda – și aceștia au mers voluntar și au primit câte 3.000 de lire sterline fiecare pentru a face acest lucru.

Documentele oficiale arată că aceste cifre reprezintă o mică parte din ceea ce ar fi fost cheltuit dacă acordul ar fi fost implementat pe deplin. Guvernul britanic a fost de acord să plătească Rwandei 150.000 de lire sterline pentru fiecare persoană deportată, o sumă menită să acopere un "pachet de integrare" pe cinci ani, incluzând cazare, hrană, servicii medicale și educație.

După ce acordul a fost anulat, Rwanda a declarat că nu va returna nicio sumă, deoarece nu exista o clauză de rambursare.

Yvette Cooper, ministrul de interne din umbră al Partidului Laburist, a afirmat că, în cele din urmă, conservatorii plănuiau să cheltuiască peste 10 miliarde de lire sterline pentru politica Rwanda pe o perioadă de șase ani.

Conservatorii au susținut că costul merită, deoarece mai puțini oameni ar încerca să ajungă în Marea Britanie cu bărci mici dacă s-ar teme să fie trimiși în Rwanda.

În al doilea rând, **Rwanda probabil nu poate prelua un număr mare de deportați**. Această țară central-africană are o suprafață de doar aproximativ 10.000 de mile pătrate. Administrația Trump nu a dezvăluit câte persoane ar putea dori să trimită în Rwanda, care este deja una dintre cele mai dens populate națiuni din lume.

În timpul unei audieri la Curtea Supremă a Marii Britanii în 2023, un avocat care reprezenta guvernul a recunoscut că numărul solicitanților de azil pe care Rwanda îi poate prelua a fost "inițial mic" și a citat necesitatea "construirii de capacități" în țară.

Potrivit rapoartelor media britanice de la acea vreme, un număr maxim de 1.000 de persoane în total ar fi putut fi transferate din Marea Britanie în Rwanda pe parcursul a cinci ani. În 2022, anul în care a fost încheiat acordul, cel puțin 45.000 de persoane au sosit în Marea Britanie cu bărci mici.

În al treilea rând, **în cadrul unui acord cu Israel, migranții trimiși în Rwanda au dispărut**. Orice acord cu Washington ar fi cel mai recent dintr-o serie de acorduri migratorii încheiate de Rwanda. Națiunea africană găzduiește deja sute de refugiați africani din Libia care așteaptă relocarea în baza unui acord convenit acum șase ani cu agenția ONU pentru refugiați și Uniunea Africană.

Tratatul britanic nu a fost niciodată pe deplin testat înainte de a fi anulat. Însă un acord secret semnat cu Israel în 2013 a funcționat timp de cinci ani înainte de a fi declarat ilegal de Curtea Supremă a Israelului. Detalii despre acest acord au fost discutate în timpul bătăliei judiciare din Marea Britanie.

Conform acordului israelian, solicitanți de azil eritreeni și sudanezi care căutaseră refugiu în Israel au fost deportați în Rwanda cu "angajamente explicite" că solicitările lor vor fi examinate și că vor "beneficia de drepturile și libertățile omului", conform documentelor prezentate ca probe în timpul audierilor Curții Supreme a Marii Britanii.

Însă judecătorii britanici au constatat că Rwanda nu a respectat aceste asigurări și că solicitanții de azil deportați de Israel "erau mutați clandestin în Uganda" fie prin transport rutier la frontieră, fie cu zboruri.

În al patrulea rând, **ar putea exista contestații legale**. Administrația Trump a demonstrat deja o dorință de a sfida instanțele, având în vedere că până acum a refuzat să se conformeze ordinelor de a returna cel puțin doi bărbați deportați greșit într-o închisoare notorie din El Salvador.

Dar în cazul Marii Britanii, faptul că planul ar fi încălcat multiple legi interne care aplică drepturile omului, precum și Convenția ONU privind refugiații, a contribuit la eșecul final al planului. Conform termenilor acordului, Rwanda urma să preia migranții fără documente și să le proceseze cererile de azil. Chiar dacă migranții ar fi fost ulterior recunoscuți ca eligibili pentru statutul de refugiat, se aștepta ca aceștia să fie relocați în Rwanda și să nu se întoarcă niciodată în Marea Britanie.

Curtea Supremă a Marii Britanii a decis în noiembrie 2023 că planul era ilegal din cauza riscului ca refugiații autentici să poată fi trimiși înapoi în țările din care au fugit, punând în pericol siguranța lor.