La Vatican a demarat Conclavul Papal, unul dintre cele mai secrete procese din lume, al cărui scop este alegerea noului lider al Bisericii Catolice, Papa de la Roma. Conclavul a început după moartea Papei Francisc.

O sută treizeci și trei de cardinali din întreaga lume se vor reuni în Capela Sixtină. Ușile Capelei se vor închide, iar cardinalii vor rămâne înăuntru, înconjurați de frescele lui Michelangelo, până când unul dintre ei va obține o majoritate de două treimi din voturi.

Procesul de alegere a Papei este adesea descris ca o combinație de spiritualitate și înaltă politică. Observatorii experimentați ai Vaticanului notează că în spatele ușilor închise se poate întâmpla orice – de la dezbateri aprinse la căutarea unor figuri de compromis.

Votul este secret, desfășurându-se de până la patru ori pe zi. După fiecare rundă de vot, din coșul de fum de pe acoperișul Capelei Sixtine iese fum: fumul negru indică faptul că Papa nu a fost încă ales, în timp ce fumul alb semnalează că s-a luat o decizie. Un conclav poate dura de la câteva ore la, în cazuri rare, câțiva ani, cum a fost în secolul al XIII-lea.

De îndată ce apare fumul alb și clopotele încep să sune, lumea va afla numele noului pontif. Agențiile de presă din întreaga lume se străduiesc să anunțe această veste cât mai repede posibil, completând-o cu informații despre cardinalul ales.

Obținerea de informații despre ce se întâmplă în spatele ușilor închise ale Capelei Sixtine este extrem de dificilă. Jurnaliștii care acoperă Vaticanul încep pregătirile cu mult înainte de începerea Conclavului. Ei realizează interviuri cu clerici și laici, încercând să înțeleagă stările de spirit și să identifice cei mai probabili candidați. Totuși, cardinalii sunt, de obicei, foarte secretoși.

Reporterii cu experiență remarcă faptul că adesea cei care sunt dispuși să vorbească public știu mai puțin, în timp ce persoanele cele mai informate preferă să tacă. Cu toate acestea, relațiile construite de-a lungul anilor cu sursele din Vatican devin neprețuite în perioada Conclavului.

Consultările politice neoficiale între cardinali pot începe cu ani înainte de un conclav și se intensifică odată cu deteriorarea stării de sănătate a Papei în funcție. Cardinalii pot lua lecții de italiană, pot efectua vizite și se pot întâlni cu alți ierarhi pentru a stabili legături și a căuta sprijin.

În zilele premergătoare Conclavului, sunt publicate scurte biografii ale cardinalilor cu cele mai mari șanse de a fi aleși. Informațiile pentru acestea sunt colectate de jurnaliști din diferite țări ale lumii.

În timpul Conclavului propriu-zis, sute de jurnaliști din întreaga lume se adună la Vatican. Ziua de lucru începe devreme, adesea cu așteptarea în apropierea Capelei Sixtine.

Este dificil de prezis durata Conclavului. În 2005, Papa Benedict al XVI-lea a fost ales în mai puțin de 24 de ore, la al patrulea scrutin. În 2013, alegerea Papei Francisc a durat două zile și cinci tururi de vot. Însă de data aceasta, potrivit unor observatori, nu există un favorit clar.

Briefingurile oficiale ale Vaticanului în timpul Conclavului conțin, de regulă, informații foarte generale, prezentând doar subiecte largi de discuție, cum ar fi evanghelizarea sau prioritățile Bisericii.

Prin urmare, jurnaliștii se bazează pe conexiunile lor de lungă durată, sperând să obțină fragmente de informații.

Când apare fumul alb și sună clopotele care anunță alegerea, vine momentul să aflăm numele noului Papă. Un reprezentant al Vaticanului va ieși la balconul Bazilicii Sfântul Petru și va rosti în latină fraza „Habemus Papam!” („Avem Papă!”), anunțând lumii numele alesului și noul său nume papal.

Milioane de oameni din întreaga lume așteaptă această veste, având în vedere că aproximativ 18% din populația planetei profesează catolicismul. Interesul pentru procesul Conclavului este, de asemenea, sporit de lucrări precum romanul lui Robert Harris „Conclavul” și ecranizarea sa de anul trecut, care, potrivit unor experți, redau destul de fidel atmosfera și dramatismul evenimentelor.