Teoria relativității a lui Albert Einstein este formată din două teorii interconectate, teoria relativității restrânse și teoria relativității generale. Teoria relativității restrânse, publicată în 1905, se ocupă de interrelația dintre spațiu și timp și de legătura lor cu materia și energia. Aceasta postulează că legile fizicii sunt aceleași pentru toți observatorii aflați în sisteme de referință inerțiale și că viteza luminii în vid este constantă pentru toți observatorii, indiferent de mișcarea lor sau de mișcarea sursei de lumină. Teoria relativității generale, publicată în 1915, este o teorie a gravitației, care descrie gravitația nu ca o forță, ci ca o curbură a spațiu-timpului cauzată de masă și energie. Aceasta prezice fenomene precum devierea luminii de către câmpurile gravitaționale, unde gravitaționale și găuri negre.