
În câteva cuvinte
Cercetătorii chinezi au analizat mostre colectate de pe partea îndepărtată a Lunii, descoperind că aceasta ar putea fi mai uscată decât partea apropiată. Această descoperire importantă, obținută prin misiunea Chang’e-6, aduce noi perspective asupra compoziției și evoluției lunii, sugerând diferențe semnificative între cele două emisfere.
Partea îndepărtată a lunii
Partea îndepărtată a lunii — partea care este mereu îndreptată spre exteriorul Pământului — este misterios de diferită de partea apropiată. Este plină de cratere și are o crustă mai groasă și mai puține maria, sau câmpii unde lava a format odată.
Acum, oamenii de știință spun că această diferență ar putea fi mai mult decât la suprafață. Folosind o mostră lunară obținută anul trecut, cercetătorii chinezi cred că interiorul părții îndepărtate a lunii este potențial mai uscat decât partea apropiată.
Descoperirea lor, publicată în jurnalul Nature miercuri, ar putea oferi o imagine mai clară a modului în care sfera perlată pe care o admirăm pe cerul nopții s-a format și a evoluat de-a lungul miliardelor de ani.
Faptul că conținutul de apă din interiorul părților îndepărtate și apropiate ale lunii diferă pare „consistent întâmplător” cu variațiile caracteristicilor de suprafață ale celor două emisfere ale lunii, a spus Sen Hu, un cercetător la Academia Chineză de Științe din Beijing și autor al noului rezultat. „Este destul de intrigant”, a spus el.
Se credea că luna este „uscată ca oasele” până în anii 1990, când oamenii de știință au început să descopere indicii ale apei pe suprafața sa. Aceste indicii au fost confirmate când NASA a izbit o treaptă de rachetă în polul sudic lunar în 2009.
De atunci, studiile au indicat că există gheață pe o mare parte a suprafeței lunare. Apa a fost găsită și în manta, un strat al lunii sub crustă și deasupra miezului.
În iunie anul trecut, China a devenit prima națiune care a returnat o mostră din partea îndepărtată a lunii. Chang’e-6, a șasea dintr-o serie de misiuni chineze de explorare lunară, a scos și a forat mai mult de patru kilograme de regolit din bazinul South Pole-Aitken, cel mai adânc crater de pe lună.