În câteva cuvinte
O nouă analiză independentă a datelor Telescopului Spațial James Webb pune sub semnul întrebării descoperirea de «biosignature» pe planeta K2-18b, sugerând că anunțul inițial a fost exagerat și că sunt necesare mai multe observații pentru a confirma existența acestor gaze.
Astronomii analizează afirmațiile privind semnele de viață pe o planetă îndepărtată
Astronomii au analizat cu atenție afirmațiile de săptămâna trecută privind detectarea gazelor asociate vieții în atmosfera unei planete îndepărtate numită K2-18b, considerate «cea mai puternică dovadă de până acum că viața ar putea exista pe o planetă din afara sistemului nostru solar», după cum a menționat un comunicat de presă al Universității din Cambridge. Însă, o verificare independentă sugerează deja că anunțul a fost exagerat.
Jake Taylor de la Universitatea Oxford, care studiază atmosferele planetelor îndepărtate cu Telescopul Spațial James Webb, a efectuat o reanaliză rapidă a luminii stelare care filtrează prin atmosfera K2-18b. El a folosit o metodă simplă pentru a căuta semnalele revelatoare ale moleculelor de gaz de orice fel.
El a fost «agnostic» în abordarea sa și nu a căutat în mod specific gazele interesante pe bază de sulf care, pe Pământ, sunt asociate în principal cu forme de viață, cum ar fi microbii marini. «Am vrut să nu ‘presupun’ ce molecule ar fi în atmosferă», a declarat Taylor pentru NPR într-un e-mail. «Am analizat direct spectrul de transmisie pe care l-au analizat ei, pentru a avea o comparație similară.»
Rezultatele pe care le-a obținut au sugerat că există prea mult zgomot în date pentru a trage concluzii. În loc să vadă o creștere sau o oscilație care să indice un semnal, «datele sunt în concordanță cu o linie dreaptă», spune Taylor, adăugând că sunt necesare mai multe observații de la telescop pentru a ști ce se poate spune cu încredere despre atmosfera acestei planete. «Dacă vrem să revendicăm biosignature, trebuie să fim extrem de siguri.»
Ceea ce arată această nouă lucrare este că «puterea dovezilor depinde de detaliile esențiale ale modului în care interpretăm datele și că aceasta nu depășește pragul pentru o detectare convingătoare», spune Laura Kreidberg, expertă în atmosferele planetelor îndepărtate de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania, care nu a lucrat la echipa de cercetare inițială sau la această nouă analiză.
Ea explică faptul că astronomii pot face multe alegeri diferite atunci când analizează datele; de exemplu, pot face diferite ipoteze despre fizica și chimia în joc. «În mod ideal, pentru o detectare robustă, vrem să fie independentă de model», spune ea, adică vor ca semnalul să apară chiar dacă ipotezele de bază se schimbă de la o analiză la alta.
Dar nu a fost cazul aici.
Cu toate acestea, cercetătorii ale căror afirmații au ajuns în titluri nu sunt îngrijorați de această reexaminare a datelor lor.
Într-un e-mail, Måns Holmberg, cercetător la Institutul de Știință al Telescopului Spațial și unul dintre autorii raportului inițial, a declarat că analiza lor a folosit un model atmosferic realist «care oferă o semnificație mai mare» și că rezultatul acestei noi analize «nu este surprinzător având în vedere simplitatea modelului».
Nikku Madhusudhan de la Universitatea din Cambridge a scris că «nu este nimic în această lucrare care să mă îngrijoreze sau să pară relevant pentru discuția despre rezultatul nostru. Sunt doar ușor surprins că ștacheta este atât de jos pentru o respingere!»
Taylor, în schimb, crede că munca sa este foarte relevantă.
«Acest test a fost făcut în multe publicații care analizează observațiile JWST și a devenit o analiză comună de ‘primă vedere’», spune el, adăugând că a fost folosit anterior pentru a detecta apa și dioxidul de carbon în atmosferele altor planete. «Este cu siguranță o metodologie puternică și utilă.»
Această notă de cercetare este probabil să fie prima din mai multe care vor urma, deoarece astronomii au fost ocupați să discute afirmațiile despre K2-18b pe forumuri de discuții precum Slack. Mai mult, atunci când astronomii fac observații cu telescopul, aceștia primesc de obicei un an pentru a studia în privat datele colectate înainte ca acestea să fie puse la dispoziția publicului. Asta înseamnă că setul complet de date pentru aceste observații va deveni disponibil sâmbătă, 26 aprilie. În săptămânile următoare, mai mulți astronomi vor avea ocazia să le examineze și să-și spună părerea.
Această primă reanaliză este importantă «pentru că poartă frustrările exprimate de mulți din comunitatea exoplanetelor», spune Kevin Stevenson, de la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins, într-un e-mail către NPR.
În discuțiile cu colegii săi despre afirmațiile făcute pentru o biosignatură pe K2-18b, el spune că «consensul copleșitor» este că entuziasmul exprimat în realizarea anunțului a depășit cu mult puterea dovezilor.
«La fel ca băiatul care a strigat lupul, nimeni nu vrea ca o serie de afirmații false să diminueze și mai mult încrederea societății în oamenii de știință», spune Stevenson. «Contextul este important atunci când vine vorba de comunicarea științifică, în special pentru un subiect fierbinte precum căutarea vieții dincolo de Pământ, și trebuie să fim administratori responsabili în acest sens.»
