În câteva cuvinte
La British Open, găurile scurte de par-3 reprezintă adesea o provocare neașteptată. Vântul imprevizibil, bunkerele adânci și green-urile complicate necesită precizie extremă din partea jucătorilor și pot influența scorul final.
La British Open, unul dintre cele mai vechi și prestigioase turnee de golf din lume, nu întotdeauna găurile lungi de par-5 sau dog-leg-urile dificile reprezintă principala provocare pentru elita golfului mondial. Adesea, tocmai găurile scurte, aparent ușoare, de par-3 devin o adevărată piatră de încercare și pot ruina speranțele de un rezultat bun.
Terenurile tradiționale de tip links, pe care se desfășoară British Open, sunt cunoscute pentru condițiile imprevizibile, în special vântul puternic. Găurile scurte, în ciuda lungimii lor reduse (de obicei 100-200 de metri), necesită o precizie excepțională. Cea mai mică rafală de vânt poate devia mingea de pe traiectorie, trimițând-o în bunkerele adânci din jurul green-ului sau pe suprafața denivelată a fairway-ului, de unde este extrem de dificil să execuți o lovitură precisă către green.
În plus, green-urile la găurile scurte de la British Open au adesea un relief complex și o viteză mare. Chiar dacă jucătorul ajunge pe green, lovitura de putt poate fi la fel de dificilă ca și lovitura precedentă de pe tee. O pantă interpretată greșit sau o lovitură prea puternică/slabă pot duce cu ușurință la un bogey sau chiar un rezultat mai prost.
Multe momente istorice și deznodăminte dramatice la British Open sunt legate tocmai de jocul pe găurile scurte. Acestea necesită nu doar măiestrie tehnică, ci și rezistență psihologică, deoarece o greșeală la o astfel de gaură poate costa enorm. De aceea, jucătorii de golf profesioniști acordă o atenție deosebită exersării loviturilor de pe tee la distanțe scurte și jocului scurt în jurul green-ului, înțelegând că succesul la British Open se construiește adesea pe aceste secțiuni ale terenului, aparent simple.
