În câteva cuvinte
Povestea lui Joyce Brown, o femeie fără adăpost din New York, al cărei caz judiciar împotriva spitalizării forțate în anii 1980 a devenit un precedent care a schimbat înțelegerea drepturilor persoanelor fără adăpost în SUA. Lupta ei a subliniat importanța libertăților civile pentru categoriile vulnerabile ale populației.
Povestea lui Joyce Brown, cunoscută și sub numele de „Billie”, este o relatare despre lupta pentru drepturile fundamentale ale omului, care a schimbat pentru totdeauna abordarea față de persoanele fără adăpost cu probleme de sănătate mintală din Statele Unite. Cazul ei, petrecut la sfârșitul anilor 1980, a devenit emblematic, scoțând în evidență întrebări complexe legate de libertățile civile, sănătatea mintală și prerogativele statului.
În 1987, în cadrul unei inițiative a primarului de New York, Ed Koch, menită să trateze forțat persoanele fără adăpost considerate periculoase sau incapabile, Joyce Brown a fost îndepărtată cu forța dintr-o gură de aerisire din Manhattan, unde locuia, și internată într-un spital. A fost diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, dar Brown a refuzat tratamentul prescris, susținând că are dreptul să trăiască pe stradă atâta timp cât nu face rău nimănui.
Cazul ei a atras rapid atenția apărătorilor drepturilor civile. Uniunea Americană pentru Libertăți Civile (ACLU) a preluat reprezentarea intereselor lui Brown, argumentând că tratamentul forțat și reținerea fără dovezi de pericol iminent încalcă drepturile ei constituționale.
Bătălia juridică ce a urmat a trecut prin mai multe instanțe și a fost larg mediatizată în presa americană. Inițial, o instanță inferioară a dispus eliberarea lui Brown, fiind de acord că orașul nu a furnizat suficiente dovezi ale pericolului reprezentat de aceasta. Cu toate acestea, o curte de apel a anulat această decizie, autorizând temporar tratamentul forțat.
Punctul final a fost pus la începutul anului 1988 de Curtea de Apel a statului New York (cea mai înaltă instanță a statului), care a emis o decizie decisivă în favoarea lui Joyce Brown. Curtea a statuat că autoritățile orașului nu au reușit să demonstreze că ea reprezenta un pericol imediat pentru ea însăși sau pentru ceilalți și, prin urmare, nu aveau dreptul să o rețină sau să o oblige să urmeze un tratament împotriva voinței sale doar pe baza faptului că era fără adăpost și avea o presupusă boală mintală. Această hotărâre a devenit un precedent important, limitând capacitatea statului de a interna și trata forțat persoanele fără adăpost pe baza nevoilor percepute, nu a pericolului iminent.
Cazul Joyce Brown a subliniat echilibrul fragil dintre protecția societății, îngrijirea sănătății mintale a cetățenilor vulnerabili și respectarea libertăților lor civile. Lupta ei, deși dificilă după eliberare, a forțat o reevaluare a legislației și a abordărilor privind persoanele fără adăpost, confirmând că, chiar și în cele mai grele circumstanțe, oamenii nu își pierd drepturile fundamentale. Cazul Brown rămâne o reamintire a importanței apărării drepturilor omului, mai ales pentru cei marginalizați.
