Speculațiile privind un posibil al treilea mandat prezidențial pentru Donald Trump au redevenit un subiect de actualitate în politica americană, aducând din nou în prim-plan întrebările despre limitele constituționale ale puterii. Aceste discuții au rădăcini istorice profunde, legate de adoptarea celui de-al 22-lea Amendament la Constituție, după realegerea fără precedent a lui Franklin D. Roosevelt pentru un al patrulea mandat.

În 1947, când republicanii, indignați de longevitatea lui Roosevelt la Casa Albă, au inițiat modificarea Constituției, congresmanul John Jennings din Tennessee a avertizat de la tribuna Camerei Reprezentanților că lipsa unei limite de termene ar putea deschide calea unui dictator. El a vorbit despre un om cu o „ambiție nemărginită” care, susținut de un „Congres obedient” și o Curte Supremă „docilă”, ar putea „îndepărta și răsturna garanțiile Constituției”. Fără o astfel de lege, spunea el, un președinte ar putea folosi puterile imense ale funcției sale pentru a manipula sistemul politic în favoarea sa și a câștiga realegeri repetate, ajungând în cele din urmă să semene cu un rege, efectiv neconstrâns de sistemul de controale și echilibre al Constituției.

În deceniile de după ratificarea celui de-al 22-lea Amendament în 1951, care a limitat președinții la două mandate, membri ai ambelor partide s-au plâns ocazional de aceste restricții, dar niciun președinte în funcție nu a vorbit deschis despre eludarea sa — până de curând. Avertismentul lui Jennings pare acum profetic: președintele Trump este un om cu o ambiție nemărginită. Congresul este în mare măsură obedient agendei sale. Și el continuă să menționeze ideea unui al treilea mandat.

La scurt timp după realegerea sa din noiembrie anul trecut, el a remarcat: „Bănuiesc că nu voi candida din nou decât dacă spuneți: ‘E atât de bun, trebuie să găsim o altă soluție’”. Deși republicanii prezenți în sală au râs atunci, în martie a declarat că „nu glumește” și că „există metode prin care s-ar putea face asta”.

Weekendul trecut, el părea să se distanțeze de idee, dar să o și reitereze în același timp. „Este ceva ce, din câte știu eu, nu ai voie să faci”, a spus Trump pentru NBC News. Dar apoi a susținut din nou că decizia îi aparține: „Ei bine, există modalități de a face asta”. În tot acest timp, site-ul său web continuă să vândă produse „Trump 2028”, inclusiv șepci și tricouri care proclamă „Rescrieți regulile”.

Este posibil ca aceste discuții să fie în mare parte o încercare tactică de a evita stigmatul de președinte aflat la final de mandat, lipsit de influență reală („lame duck”). Republicanii din Congres au răspuns parțial prin dezacorduri blânde și parțial prin minimalizarea ideii ca fiind o glumă. „Nu fără o modificare a Constituției”, a declarat senatorul John Thune, liderul majorității, în martie. El a adăugat: „Cred că voi continuați să puneți întrebarea, și cred că el se distrează probabil, probabil vă ia peste picior”.

Dar, potrivit multor observatori, fanteziile lui Trump despre un al treilea mandat sunt mai periculoase decât sugerează această reacție și merită o respingere mai fermă. El are, la urma urmei, un istoric în a folosi speculații aparent bizare pentru a împinge idei pe care le favorizează sincer — cum ar fi răsturnarea rezultatului unor alegeri — în discursul principal. El testează limitele pentru a vedea care restricții sunt cu adevărat aplicate. Chiar și atunci când se retrage dintr-o provocare, reușește adesea să creeze îndoieli cu privire la aceste limite. Comportamentul său este coerent cu cel al unui președinte care într-adevăr dorește să servească un al treilea mandat, dacă nu mai mult, și care continuă să ridice ideea în speranța de a-i face pe americani să se simtă confortabil cu ea.

Mai larg, Trump a demonstrat în repetate rânduri dispreț față de controalele constituționale asupra puterii președintelui. A ignorat părți ale deciziilor judecătorești, a deportat imigranți fără proces echitabil și a încercat să elimine dreptul la cetățenie prin naștere, garantat de al 14-lea Amendament, printr-un ordin executiv. Tot acest comportament sugerează că ar prefera să dețină puterea fără limite.

Reacția potrivită din partea restului sistemului politic — în special din partea membrilor republicani ai Congresului, guvernatorilor și altora — nu este să râdă de speculațiile sale, ci să reafirme claritatea legii: domnului Trump îi este interzis să servească un al treilea mandat, punct.

Cel de-al 22-lea Amendament, pentru a fi specific, spune că nicio persoană nu va fi „aleasă” în funcția de președinte de mai mult de două ori, dar nu spune că niciun președinte nu va servi mai mult de două ori. Acest lucru a dus de mult timp la un joc academic: ar putea un președinte limitat la două mandate să candideze ca vicepreședinte și apoi să ajungă la Casa Albă dacă partenerul său de cursă demisionează? Trump a spus că aceasta este una dintre metodele prin care ar putea reveni ca președinte.

Dar un alt amendament — al 12-lea — pare să excludă această posibilitate. Propoziția sa finală declară că „nicio persoană ineligibilă din punct de vedere constituțional pentru funcția de președinte nu va fi eligibilă pentru cea de vicepreședinte al Statelor Unite”. Împreună, cele două amendamente clarifică faptul că perioada lui Trump la Casa Albă nu se poate extinde dincolo de mandatul său actual.

Politicienii republicani și juriștii conservatori vorbesc adesea despre intenția inițială a autorilor Constituției, iar această intenție este cât se poate de clară în acest caz. Scopul celui de-al 22-lea Amendament a fost de a limita președinții la două mandate. Așa cum a declarat reprezentantul Edward McCowen, republican din Ohio, în timpul dezbaterii din Camera Reprezentanților din 1947: „Opt ani sunt destul de mulți pentru un președinte bun, și patru ani sunt prea mulți pentru unul rău”.

În deceniile de după 1951, politicieni din ambele partide au cerut uneori abrogarea celui de-al 22-lea Amendament, inclusiv Harry Truman și Mitch McConnell. Dar ei nu au susținut că amendamentul era neclar sau putea fi pur și simplu eludat. Ei au recunoscut că cineva care nu este de acord cu o lege ar trebui să urmeze un proces legal pentru a o schimba. Dacă domnul Trump și adepții săi cred că au Congresul și statele de partea lor, sunt liberi să înceapă o campanie de abrogare. Ceea ce nu ar trebui să facă este să pretindă că vreo parte a Constituției este doar o sugestie. Este legea.