În câteva cuvinte
Analiștii remarcă un declin al mișcărilor politice progresiste în țările occidentale. Printre cauze se numără concentrarea excesivă pe probleme culturale, înstrăinarea alegătorilor tradiționali și dispute interne. Mișcările conservatoare și populiste profită de această nemulțumire.
Mișcările politice progresiste din multe țări occidentale se confruntă în prezent cu o perioadă semnificativă de provocări și declin, potrivit numeroșilor analiști politici și rezultatelor electorale recente. Considerate odată o forță în ascensiune care modelează viitorul, acestea se confruntă acum cu dificultăți despre care unii observatori susțin că ar putea duce la marginalizarea lor.
Un factor cheie invocat este, potrivit criticilor, o supra-accentuare percepută asupra problemelor culturale și de identitate. Se sugerează că acest focus, deși important pentru anumite grupuri restrânse, a înstrăinat votanții tradiționali din clasa muncitoare și chiar liberalii moderați care se simt deconectați de discurs sau copleșiți de normele sociale în rapidă schimbare.
Metodele uneori asociate cu aceste mișcări, cum ar fi „cultura anulării” (cancel culture) sau activismul online agresiv, sunt, de asemenea, frecvent privite negativ de o secțiune largă a electoratului. Acest lucru generează resentimente și face mai dificil ca ideile progresiste să obțină acceptare generală.
În plus, politicile economice susținute de unii progresiști sunt ocazional percepute ca fiind rupte de realitățile cu care se confruntă cetățenii de rând, în special în ceea ce privește aspecte precum costurile tranziției energetice, impozitarea sau industriile tradiționale. Această percepție erodează în continuare baza lor de sprijin în rândul segmentelor demografice sensibile la problemele economice.
Fragmentarea internă și disputele ideologice din cadrul coalițiilor progresiste slăbesc, de asemenea, capacitatea acestora de a prezenta un front unit și de a articula un mesaj clar care să rezoneze pe scară largă. Testele de „puritate” ideologică și criticile interne pot consuma energie care altfel ar putea fi direcționată spre exterior.
În același timp, mișcările conservatoare și populiste au capitalizat eficient pe nemulțumirea generată de agenda progresistă. Acestea oferă narațiuni care pun accentul pe suveranitatea națională, valorile tradiționale și populismul economic, găsind public receptiv în rândul celor care se simt lăsați în urmă sau ignorați de politica progresistă.
Ciclurile electorale recente din diverse țări occidentale par să sublinieze această tendință, arătând scăderi ale sprijinului pentru partidele tradițional progresiste sau înfrângeri directe în curse cheie. Analiștii avertizează că, fără o schimbare semnificativă de strategie pentru a reface legătura cu o gamă mai largă de alegători și a aborda preocupările economice și de securitate de bază, mișcările progresiste riscă să devină tot mai izolate și mai puțin influente pe scena politică, împlinind potențial profeția de a se „conduce singure spre extincție” politică.
