Un caz de mare interes se află pe masa Curții Supreme a Statelor Unite, punând sub semnul întrebării utilizarea puterii prezidențiale de către fostul președinte Donald Trump pentru a impune tarife. Întrebarea majoră este dacă majoritatea conservatoare va aplica aceleași standarde juridice exigente pe care le-a folosit anterior pentru a bloca inițiativele președintelui democrat Joe Biden.

Principiile legale fundamentale care au stat la baza contestațiilor conservatoare împotriva inițiativelor majore ale administrației Biden sunt acum invocate în lupta împotriva tarifelor lui Trump. Companiile și statele care au dat în judecată tarifele speră să atragă voturile celor trei judecători conservatori numiți chiar de Trump, într-un test crucial al limitelor puterii prezidențiale.

Legea Puterilor Economice de Urgență

Trump a impus două seturi de tarife, argumentând că deficitele comerciale susținute au adus Statele Unite „în pragul unei crize economice și de securitate națională”. Pentru a justifica aceste acțiuni, el a invocat Legea Internațională a Puterilor Economice de Urgență (IEEPA).

Până în acest an, niciun președinte nu a mai folosit IEEPA pentru a impune tarife de la adoptarea sa în 1977. Deși legea nu menționează în mod explicit tarifele sau taxele, administrația Trump a susținut că autorizația de a reglementa importul de „orice proprietate” este suficientă pentru a susține tarifele.

Doctrina Marilor Întrebări (Major Questions Doctrine)

În timpul președinției lui Biden, majoritatea conservatoare a Curții a folosit "doctrina marilor întrebări" pentru a bloca mai multe acțiuni de anvergură, inclusiv:

• Încheierea unei pauze privind evacuările.
• Interzicerea mandatelor de vaccinare.
• Respingerea programului de ștergere a datoriilor studențești de 500 de miliarde de dolari.

În fiecare caz, Curtea a susținut că Congresul nu a autorizat în mod clar o acțiune de o asemenea semnificație economică și politică. Curtea de Apel a Circuitului Federal a aplicat deja acest precedent în cazul tarifelor, argumentând că „impactul economic al tarifelor este estimat a fi de multe ori mai mare decât cel al celor două programe pe care Curtea Supremă le-a considerat anterior că implică mari întrebări”.

Argumentul Administrației Trump

Administrația Trump susține că doctrina marilor întrebări nu se aplică în acest caz, invocând faptul că președinții au o marjă largă de manevră în ceea ce privește afacerile externe și securitatea națională.

Judecătorul Richard Taranto a scris într-o opinie separată că o astfel de limitare ar fi „în special nepotrivită într-un statut de urgență precum IEEPA”, care a fost conceput pentru a oferi președinților flexibilitate în situații de criză.

Decizia Curții Supreme va fi un indicator crucial al coerenței sale juridice și va redefini limitele puterii executive în domeniul economic și al securității naționale.