În câteva cuvinte
Un caz ce durează de 16 ani, cel al atletei Caster Semenya, a fost revitalizat de o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a constatat vicii de procedură în judecarea anterioară a cazului său. Aceasta reaprinde dezbaterea globală despre regulile World Athletics ce impun atletelor cu diferențe de dezvoltare sexuală (DSD) să-și scadă nivelul de testosteron pentru a concura.
Unul dintre cele mai complexe și dezbătute cazuri din istoria sportului, cel al atletei Caster Semenya, a fost readus în prim-plan printr-o decizie a Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Hotărârea, care a constatat că Semenya nu a avut parte de un proces echitabil la Tribunalul Suprem al Elveției, reaprinde o bătălie juridică de 16 ani ce implică drepturile individuale, etica medicală și percepția echității în sportul feminin.
Saga a început în 2009, când o adolescentă Caster Semenya a dominat categoric finala de 800 de metri la Campionatele Mondiale, câștigând titlul cu o ușurință remarcabilă. De atunci, cariera sa a fost marcată de controversele legate de nivelul său natural de testosteron. Semenya, acum în vârstă de 34 de ani, dublă campioană olimpică și triplă campioană mondială, are interdicție de a concura în proba sa favorită din 2019, din cauza regulilor impuse de World Athletics (Federația Internațională de Atletism).
O problemă medicală complexă
Este crucial de înțeles că Semenya nu este o atletă transgender. Ea s-a născut cu o condiție cunoscută ca diferență de dezvoltare sexuală (DSD), fiind asignată sexului feminin la naștere și identificându-se întotdeauna ca femeie. Condiția sa specifică implică un cariotip XY (tipic masculin) și trăsături fizice feminine, ceea ce duce la un nivel de testosteron natural mult mai ridicat decât cel al femeilor tipice.
World Athletics susține că acest avantaj biologic, legat de masa musculară și performanța cardiovasculară, creează o competiție inechitabilă. Prin urmare, regulamentul forțează atletele DSD, precum Semenya, să își reducă medical nivelul de testosteron sub un anumit prag pentru a putea concura în probele feminine.
Bătălia juridică și implicațiile ei
Semenya a refuzat să se supună tratamentului hormonal, considerând regulile discriminatorii și o încălcare a drepturilor sale umane. Ea și-a contestat cazul la Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS), la Tribunalul Suprem al Elveției și, în final, la CEDO. Decizia recentă a CEDO nu anulează regulile World Athletics, dar retrimite cazul la instanțele elvețiene, argumentând că drepturile atletei au fost încălcate în timpul procesului.
Această dispută a divizat lumea sportului. Pe de o parte, se află dreptul unui individ de a concura în forma sa naturală, iar pe de altă parte, dorința organismelor de a asigura o competiție echitabilă pentru majoritatea atletelor. Cazul Semenya a devenit un șablon pentru alte sporturi, precum înotul, care au adoptat reguli similare privind testosteronul. Rezultatul final al acestei bătălii juridice, care ar putea dura ani de zile, va stabili un precedent definitoriu pentru viitorul sportului feminin la nivel global.
