În câteva cuvinte
Descendenții ultimilor africani transportați ca sclavi în SUA s-au reunit în Alabama pentru a comemora istoria tragică a navei „Clotilda”. Ceremonia a avut loc lângă locul unde se află epava navei și a avut ca scop onorarea memoriei celor 110 victime și reafirmarea moștenirii comunității Africatown, fondată de supraviețuitori.
Descendenții ultimilor africani înrobiți, aduși pe țărmurile Statelor Unite la bordul navei „Clotilda” în 1860, s-au adunat sâmbătă în Mobile, Alabama, pentru o ceremonie comemorativă emoționantă. Evenimentul a avut loc pe malurile râului Mobile, lângă podul Africatown, în apropierea locului unde epava navei se află încă scufundată, fiind prea fragilă pentru a fi extrasă.
Mulți dintre participanți, îmbrăcați în alb, au luat parte la un eveniment menit să asigure că suferințele îndurate de strămoșii lor în timpul călătoriei de două luni peste Oceanul Atlantic nu vor fi niciodată uitate. Ceremonia a inclus sunete de tobe, discursuri, citirea numelor celor 110 persoane transportate pe navă și depunerea de coroane de flori pe apă.
„Istoria navei Clotilda și a comunității pe care au construit-o în Africatown este ceva ce onorăm, discutăm și celebrăm”, a declarat Chanelle Blackwell, una dintre organizatoarele ceremoniei. Comunitatea Africatown a fost fondată după Războiul Civil de 32 dintre supraviețuitorii de pe „Clotilda”, la aproximativ cinci kilometri nord de centrul orașului Mobile.
Nava „Clotilda” a fost descoperită în 2019, iar de atunci se află în centrul unui proiect de conservare finanțat de stat, în valoare de 1 milion de dolari. Un grup de lucru format din arheologi, ingineri și istorici a recomandat instalarea subacvatică a unor piloni pentru a proteja epava de navele care trec prin zonă. Obiectivul pe termen lung este transformarea sitului într-un muzeu care ar putea genera venituri pentru comunitatea din Africatown.
Walter Jermaine Bell, un descendent care a călătorit din Atlanta pentru a participa, a descris evenimentul ca fiind o experiență deosebit de onorantă. „Este un sentiment atât de împlinitor, de mântuire, să pot contribui la vindecarea rănilor trecutului, nu doar pentru acest grup, ci și pentru copiii mei care sunt prezenți aici”, a spus el.
