În câteva cuvinte
Decizia Curții Supreme a SUA privind eliminarea luării în considerare a rasei la admiterea în universități nu se așteaptă să ducă la un val de procese din partea bărbaților albi. Experții juridici subliniază complexitatea dovedirii discriminării inverse.
Decizia recentă istorică a Curții Supreme a Statelor Unite, care a pus capăt luării în considerare a rasei în cadrul programelor de affirmative action la admiterea în colegii și universități, a stârnit dezbateri aprinse cu privire la potențialele sale consecințe.
Deși hotărârea modifică semnificativ modul în care universitățile pot lua în considerare factorul rasial, experții juridici avertizează împotriva așteptărilor unei creșteri bruște a proceselor intentate de bărbați albi, care ar putea susține că au fost anterior victime ale „discriminării inverse”.
Mulți observatori au speculat inițial că decizia, care a declarat nelegale politicile de affirmative action la Harvard și la Universitatea din Carolina de Nord, va deschide calea pentru un val de litigii din partea candidaților albi care s-au simțit dezavantajați de practicile de admitere anterioare. Cu toate acestea, analiștii juridici sugerează că acest scenariu este improbabil.
Dovedirea discriminării inverse este complexă din punct de vedere legal. Reclamanții ar trebui să demonstreze nu numai că au fost respinși sau tratați nefavorabil, ci și că acest rezultat a fost o consecință directă a utilizării rasei pentru a favoriza candidați minoritari mai puțin calificați *și* că ei personal ar fi fost admiși sau ar fi beneficiat de un tratament favorabil în absența acelui factor discriminator specific. Decizia Curții Supreme s-a concentrat pe neconstituționalitatea utilizării rasei *ca factor pozitiv* pentru candidații minoritari, mai degrabă decât pe facilitarea explicită a dovedirii de către candidații albi că au fost victime ale politicilor anterioare.
Mai mult decât atât, căile legale existente au permis de mult timp persoanelor de orice rasă să conteste practicile discriminatorii. Decizia recentă a închis în primul rând o singură cale specifică pe care universitățile o foloseau pentru a promova diversitatea. Nu a modificat fundamental sarcina probei pentru cei care susțin că au fost discriminați *din cauza* rasei lor într-un context de discriminare inversă.
Deși decizia va duce, fără îndoială, la modificări în procedurile de admitere universitară și ar putea provoca unele contestații legale pe alte motive (de exemplu, contestarea politicilor care folosesc criterii *altele decât rasa*, dar care vizează totuși atingerea diversității), un val larg de procese de succes intentate de bărbați albi care reclamă prejudicii anterioare cauzate de affirmative action este considerat puțin probabil de majoritatea comentatorilor juridici. Atenția rămâne concentrată pe modul în care universitățile vor naviga noul peisaj și pe implicațiile mai largi pentru diversitatea în învățământul superior.
