În câteva cuvinte
Audierea finală a procesului House vs. NCAA marchează un moment crucial pentru sportul universitar american. Acordul propus include plăți directe către sportivi, partajarea veniturilor de către școli, limite de lot și o nouă structură pentru acordurile NIL, generând atât speranțe de reformă, cât și obiecții privind impactul asupra sportivilor și viitorul competițiilor.
O ultimă audiere în instanță este tot ce stă între sportul universitar de performanță și un acord juridic major care este pregătit să deschidă ușa către o nouă eră.
Cazul, cunoscut sub numele de House vs. NCAA, sau pur și simplu acordul House, oferă o reimaginare amplă a modului în care ar trebui să funcționeze atletismul universitar de înalt nivel: școlile împărțind veniturile cu studenții-atleți. Dimensiunile echipelor guvernate de limite de lot, mai degrabă decât de burse. O casă de compensare terță pentru contractele de marketing.
«Acesta este un caz de referință care probabil va reprezenta cea mai mare schimbare structurală din întreaga istorie a sportului universitar», a declarat Noah Henderson, fost jucător de golf în Divizia I la Universitatea St. Joseph's, care acum conduce programul de management sportiv la Universitatea Loyola Chicago.
Acordul de miliarde de dolari este în lucru de mai bine de un an. Luni, un judecător federal va organiza o audiere finală de aprobare, în timpul căreia susținătorii și contestatarii acordului propus vor vorbi pentru ultima dată.
Dacă acordul este aprobat, așa cum este de așteptat, va deschide calea pentru ca școlile să plătească direct sportivii — o inversare care schimbă jocul față de ceea ce a fost odată o tradiție a amatorismului care timp de un secol a definit sportul universitar.
În ultimele decenii, însă, contractele de difuzare din ce în ce mai lucrative și comercializarea sportului universitar au dus la departamente atletice pline de bani. Acum, școlile din conferințele mari câștigă anual zeci de milioane de dolari, dacă nu sute de milioane, din contracte de difuzare, vânzări de bilete, mărfuri și donații.
Și pe măsură ce veniturile au crescut, la fel a crescut și presiunea de a plăti jucătorii — în special în sporturile generatoare de venituri, cum ar fi fotbalul american și baschetul. «Banii au devenit prea mari pentru a nu permite sportivilor să primească o parte», a spus Henderson.
Audierea este programată luni în tribunalul federal din Oakland, California. Judecătoarea Claudia Wilken ar putea emite aprobarea finală în orice moment ulterior.
Ce prevede acordul House?
Acordul are două părți majore, una retrospectivă și una prospectivă.
În primul rând, oferă o compensare pentru sportivii universitari care au jucat înainte de 2021, anul în care NCAA a început să permită jucătorilor să câștige bani din drepturile lor de nume, imagine și asemănare, cunoscute în mod obișnuit ca NIL (Name, Image, Likeness). Aproximativ 2,75 miliarde de dolari urmează să fie distribuiți acestor jucători, iar sumele pe care le câștigă se bazează pe sportul pe care l-au practicat și dacă au jucat pentru o școală dintr-o conferință majoră. Jucătorii de fotbal american și baschet masculin din conferințele de putere (Power Conferences) ar putea câștiga sume de șase cifre, în timp ce un înotător sau un jucător de fotbal ar putea câștiga câteva sute de dolari.
Schimbările viitoare reprezintă marea transformare.
Școlile din conferințele de putere (ACC, Big Ten, Big 12, SEC și PAC-12, toate numite ca pârâte în proces), împreună cu orice alte școli care aleg să opteze pentru acord, vor putea împărți veniturile cu studenții-atleți.
Cu alte cuvinte, școlile vor putea distribui zeci de milioane de dolari în plăți directe către jucători. Acordul include un plafon salarial care va începe de la aproximativ 20,5 milioane de dolari și va crește în cele din urmă de-a lungul anilor până la aproximativ 30 de milioane de dolari.
Acordul ar impune, de asemenea, limite de lot, un concept nou în atletismul universitar. În mod tradițional, școlile au gestionat dimensiunile echipelor prin limite de burse — cum ar fi 85 pentru fotbal american, 13 pentru baschet masculin, 14 pentru înot feminin și 11,7 pentru baseball — iar aceste burse puteau fi acordate parțial sau integral.
Și, în final, acordul creează o casă de compensare terță pentru tranzacțiile NIL în valoare de 600 de dolari sau mai mult.
Cum va funcționa plata jucătorilor?
Acest lucru depinde de școli. Programele vor avea la dispoziție plafonul salarial de 20,5 milioane de dolari, dar școlile pot alege să nu cheltuiască întreaga sumă. Este probabil ca majoritatea banilor să meargă către sportivii din echipele de fotbal american sau baschet, sporturile care aduc de obicei cele mai mari venituri.
Pentru majoritatea universităților, este un mod complet nou de a conduce un program sportiv — un mod care seamănă mult mai mult cu francizele sportive profesioniste. Multe universități au început să angajeze manageri generali care pot gestiona partea financiară a construirii unui lot: evaluarea valorii salariale a unui jucător, negocierea contractelor și așa mai departe.
Școlile din cele cinci conferințe numite în proces — cele patru conferințe «de putere», plus Pac-12 — fac parte automat din acord. Alte școli pot alege să opteze pentru participare.
Există riscul unei diviziuni financiare tot mai mari între școlile mai mari și programele mai mici care decid să nu opteze. În cele din urmă, unele programe ar putea decide că încercarea de a concura nu merită cheltuiala, a declarat Sam Ehrlich, profesor la Universitatea Boise State care urmărește litigiile din sportul universitar.
«Chiar mai mult decât opțiunea de a participa sau nu, pentru multe dintre aceste școli, va fi o conversație despre dacă mai merită să fie în Divizia I?», a spus Ehrlich.
Cel puțin o școală a decis deja să se reclasifice: Saint Francis, o universitate din Pittsburgh, a anunțat luna trecută că intenționează să coboare din Divizia I în Divizia III în 2026.
«Aceasta nu a fost o decizie ușoară și nici rapidă», a declarat Joseph Lehman, președintele consiliului de regenți al școlii. Schimbările recente din sportul universitar, inclusiv plata pentru joc, a spus el, au «îndepărtat atletismul de dragostea pentru joc».
Ce se va întâmpla cu contractele NIL?
Contractele pentru drepturile de nume, imagine și asemănare (NIL) au fost concepute inițial pentru a compensa jucătorii în scopuri tradiționale de marketing și licențiere — cum ar fi sponsorizarea de către un dealer auto local sau câștigarea de bani dintr-o apariție într-un joc video.
Dar în cei patru ani de la introducerea lor, multe contracte NIL au ajuns să funcționeze esențial ca o compensație pentru jocul la o anumită școală. Școlile se afiliau la «colective» NIL și colaborau pentru a recruta jucători și a oferi contracte NIL, unele dintre ele ajungând la șapte cifre.
Acordul urmărește să ofere NCAA și conferințelor de putere o supraveghere mai mare asupra acestor contracte. Fiecare contract NIL în valoare de 600 de dolari sau mai mult va trebui să treacă printr-o casă de compensare operată de firma de consultanță Deloitte pentru a se asigura că are o valoare de piață echitabilă — sau, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că un contract NIL nu este folosit pentru a eluda plafonul salarial de 20,5 milioane de dolari al școlii.
Aceasta este una dintre cele mai controversate părți ale acordului și este aproape sigur că va fi contestată în instanță dacă acordul este aprobat, a spus Ehrlich.
«Vor exista întrebări semnificative în viitor cu privire la ce fel de puteri are acea casă de compensare și dacă casa de compensare este chiar legală», a spus el.
Cine se opune acestui acord?
Există mulți contestatari ai acordului. O mare parte a audierii de luni va fi dedicată ascultării plângerilor lor.
Poate cei mai convingători contestatari sunt studenții actuali care au fost informați că nu vor mai avea un loc în lot după aprobarea acordului, din cauza limitelor de lot care micșorează dimensiunea echipei lor. Acest lucru i-a lăsat pe sportivi în fața perspectivei de a plăti taxe de școlarizare pentru care se așteptau să primească o bursă — sau de a se grăbi să găsească o nouă școală pentru sezonul următor. Numărul total de locuri eliminate din loturi ar putea fi de ordinul miilor.
Henderson, jucătorul de golf universitar devenit profesor la Loyola Chicago, a scris propria sa scrisoare de obiecție către instanță cu privire la limitele de lot, îndemnând ca acordul să adopte un concept de «echipă de antrenament» sau altă soluție pentru a permite jucătorilor actuali să rămână cu echipele lor.
«Există un cost uman mare asociat cu transferul. Prietenii tăi nu se transferă. Partenerul tău s-ar putea să nu vrea să se transfere. Creditele tale academice s-ar putea să nu se transfere», a spus el. «Deci acești sportivi care și-au petrecut întreaga viață muncind pentru a ajunge la nivelul atletismului din Divizia I, dintr-o dată oportunitățile le sunt luate».
Alte obiecții includ foste sportive sau jucători de fotbal american și baschet fără bursă (walk-ons) care cred că acordul nu îi compensează în mod echitabil pentru drepturile lor NIL. Unii sunt părinți ai sportivilor de liceu de elită care spun că limitele de lot ar putea afecta în mod unic clasa de recrutare din 2025, deoarece transferurile ar putea ocupa multe locuri disponibile în lot. Și unele obiecții sunt de natură juridică, argumentând că acordul încalcă legile antitrust.
Ce se întâmplă în continuare dacă acordul este aprobat?
Răspunsul simplu este: și mai multe procese. Există deja peste o duzină de procese cu privire la diverse întrebări care rămân deschise în ciuda acestui acord, cum ar fi dacă regulile de eligibilitate ale jucătorilor NCAA sunt legale și dacă jucătorii ar trebui clasificați ca angajați conform legislației federale a muncii.
Iar directorii sportivi de la zeci de universități vor fi pe Capitol Hill în această săptămână pentru a face lobby în Congres pentru legislație care să codifice termenii acordului, ceea ce ar putea ajuta la protejarea NCAA și a școlilor de viitoare provocări legale.
