În câteva cuvinte
Un judecător federal din SUA a blocat permanent planul administrației Trump de a limita finanțarea NIH pentru costurile indirecte ale cercetării medicale în universități și centre academice. Această hotărâre restabilește fonduri importante, dar guvernul intenționează să facă apel.
Un judecător federal a interzis permanent vineri administrației Trump să limiteze finanțarea acordată de Institutele Naționale de Sănătate (NIH) care sprijină cercetarea la universități și centre medicale academice. Decizia restabilește miliarde de dolari în granturi, dar pregătește terenul pentru un apel aproape cert.
Hotărârea judecătoarei Angel Kelley, de la Tribunalul Districtual Federal din Massachusetts, a transformat o ordonanță temporară anterioară într-una permanentă și a reprezentat una dintre primele decizii finale în valul de procese intentate împotriva administrației Trump. Cu toate acestea, decizia a survenit într-un mod neobișnuit: guvernul a solicitat instanței să pronunțe chiar acest verdict vineri dimineață, pentru a putea înainta un apel.
Cu toate acestea, decizia reprezintă o victorie inițială pentru o gamă diversă de instituții care desfășoară cercetare medicală. După ce administrația Trump a anunțat schimbarea politicii în februarie, numeroase spitale de cercetare și universități au emis avertismente grave, susținând că propunerea amenință să submineze competența și inovația științifică americană. Se estima că schimbarea ar putea forța aceste instituții să acopere colectiv un deficit de aproape 4 miliarde de dolari.
Conform planului administrației Trump, Institutele Naționale de Sănătate ar fi putut plafona finanțarea oferită pentru acoperirea «costurilor indirecte» ale cercetării – cum ar fi întreținerea clădirilor, utilitățile și personalul de suport – la 15% în granturile acordate. Istoric, atunci când agenția acorda granturi, putea aloca aproape 50% în unele cazuri pentru a acoperi costurile indirecte asociate unui anumit studiu.
Administrația Trump a declarat că a conceput politica ca o modalitate de a elibera mai mulți dolari federali pentru a plăti direct cercetarea – acoperind salariile oamenilor de știință sau achiziționând echipamente necesare – spre deosebire de numeroasele costuri tangențiale pe care spitalele și laboratoarele le suportă pentru întreținerea facilităților și alte cheltuieli generale.
Însă criticii au descris acest raționament ca fiind nesincer, deoarece schimbările propuse de administrație ar forța, în mod paradoxal, instituțiile să acopere factura și, cel mai probabil, să reducă personalul și să restrângă proiectele de cercetare în acest proces.
