SUA: Arestări imigranți - «Luptă pt sufletul țării»

 
SUA: Arestări imigranți - «Luptă pt sufletul țării»

În câteva cuvinte

Arestările recente ale studenților internaționali din SUA de către ICE, chiar și a celor cu vize valide, sunt văzute de expertul juridic Daniel Kanstroom ca o tactică de intimidare și o «luptă pentru sufletul țării». Aceste acțiuni, considerate crude și motivate politic, ridică întrebări despre drepturile imigranților și extinderea puterii guvernamentale, fiind comparate cu episoade istorice similare de restricționare a libertăților.


Pe 25 martie, Rumeysa Öztürk, o studentă doctorandă turcă de 30 de ani la Universitatea Tufts, tocmai ieşise la cină când a fost arestată pe stradă de şase agenţi federali mascaţi şi în haine civile. Deşi Öztürk deţinea o viză de student F-1 valabilă, aceasta i-a fost revocată, se pare, fără avertisment. Un judecător a ordonat reţinerea ei în Massachusetts, dar autorităţile au mutat-o într-un centru de detenţie dintr-o zonă izolată din Louisiana.

Cazul lui Öztürk nu este unul izolat. După protestele de anul trecut legate de războiul din Gaza, administraţia Trump a declarat că va lua măsuri drastice împotriva «simpatizanţilor Hamas din campusurile universitare». Iar agenţii ICE (Immigration and Customs Enforcement) au descins în oraşe universitare din întreaga ţară în ultimele săptămâni. Studenţi au fost arestaţi la Columbia, Universitatea din Minnesota şi Universitatea din Alabama.

Profesorul de drept Daniel Kanstroom de la Boston College a studiat impactul politicii de imigraţie în ultimii 25 de ani. El spune că arestarea studenţilor care se află legal în ţară este menită să «trimită un mesaj, … să sperie oamenii».

«Este un lucru oribil de văzut», spune Kanstroom despre arestarea lui Öztürk. «S-ar crede că tactici de acest gen ar fi limitate la cele mai extreme cazuri — echipe SWAT sau situaţii cu ostatici — dar să vezi o studentă absolventă din Somerville, Mass., smulsă de pe stradă; trebuie să fi fost terifiant».

Kanstroom este fondatorul Clinicii de Imigraţie şi Azil de la Boston College, unde studenţii la drept apără non-cetăţeni şi solicitanţi de azil fără resurse. El conduce, de asemenea, Proiectul Drepturilor Omului Post-Deportare, care explorează impactul pe termen lung al deportării asupra familiilor şi comunităţilor. El spune că, deşi guvernul are dreptul de a-şi controla graniţele, atunci când această putere este exercitată, «trebuie să respecte demnitatea persoanei care este obiectul exercitării puterii masive [a guvernului]».

Şi, adaugă el, deşi acest moment este deosebit de tensionat pentru mulţi, este util să ne amintim că «am mai văzut momente ca acesta în istoria SUA». «[Aceste momente] tind să inspire o mare solidaritate şi forme importante de activism şi rezistenţă, care în cele din urmă au dus la reforme legale, decizii judecătoreşti importante şi o mai mare înţelegere a drepturilor noastre, ale tuturor», spune el. «Fără a fi prea grandios în legătură cu asta, cred că este o luptă recurentă pentru sufletul ţării. Aceste probleme sunt cu adevărat fundamentale. Ce fel de ţară suntem?»

Repere din interviu

  • Despre cazul lui Kilmar Armando Abrego Garcia, un bărbat din Maryland pe care administraţia Trump l-a trimis din greşeală într-o închisoare din El Salvador

    Abrego Garcia avea un ordin de la un judecător de imigraţie care interzicea specific trimiterea sa în El Salvador. Guvernul a recunoscut că a fost o greşeală. Şi totuşi spun, ei bine, dar nu putem face nimic în privinţa asta pentru că acum se află în custodia El Salvadorului. Este greu de imaginat un set de fapte mai terifiant decât acesta.

    Şi din nou, deşi am văzut episoade de aplicare masivă a deportării de-a lungul istoriei acestei ţări … este greu de gândit un episod care a fost marcat de acest tip de intimidare şi, aşa cum spun eu, cruzime inutilă. Aceste lucruri pot fi făcute într-un mod ordonat. Pot fi făcute cu respect pentru demnitatea umană şi cu respect pentru lege — şi nu sunt făcute aşa acum.

  • Despre strategia politică de a viza imigranţii documentaţi

    Ar fi practic imposibil să aduni şi să deportezi 10 până la 15 milioane de oameni fără a stabili un stat poliţienesc masiv, extrem de costisitor şi extrem de brutal. Ar trebui să ai raiduri masive, ar trebui să opreşti oameni peste tot pe străzi. Adică, acest tip de aplicare a legii este excepţional de dificil, în mare parte, pentru că oamenii nu vin cu statutul lor de imigrare ştampilat pe frunte. Şi mulţi dintre oamenii care au trăit în această ţară fără documente sunt aici de zeci de ani, sau cu siguranţă de mulţi ani. …

    Dar ceea ce vedem de fapt este ceva destul de diferit. … Obiectivele aici par a fi politice, nu cu adevărat îndreptate spre aplicarea legii imigraţiei pentru cei fără acte. Sunt îndreptate spre cei documentaţi. Sunt îndreptate spre oamenii de aici care sunt studenţi, oameni de aici cu cărţi verzi. M-aş aştepta ca următorul pas să fie persoanele care au fost naturalizate cetăţeni. În acest sens, se potriveşte şi cu ordinul executiv care a fost conceput pentru a încerca să anuleze acordarea cetăţeniei prin naştere conform celui de-al 14-lea Amendament. Deci aţi vedea o expansiune extraordinară a puterii guvernamentale asupra corpurilor şi minţilor şi cuvintelor şi scrierilor a multor, multor milioane de oameni.

  • Despre dacă non-cetăţenii au sau nu drepturi conform Primului Amendament

    Este şi da, şi nu. Iar prevederea în cauz&abrave; aici datează de mult timp şi conferă autoritate specifică secretarului de stat cu un set foarte vag de standarde [dacă] activităţile sau acţiunile sau discursul non-cetăţenilor în Statele Unite ar avea consecinţe potenţial grave de politică externă, şi apoi există un standard şi mai înalt dacă încearcă să deporteze pe cineva pentru lucruri care ar fi protejate sub Constituţie dacă ar fi făcute de un cetăţean american. Deci nu a fost invocată prea mult, tocmai pentru că instanţele nu au clarificat niciodată cu adevărat relaţia exactă aici. Dar în măsura în care există precedent pentru asta, cred că precedentul este destul de puternic că Primul Amendament nu foloseşte cuvântul «cetăţean».

  • Despre protecţiile pentru persoanele cu cărţi verzi (green cards)

    Primesc telefoane de la oameni tot timpul întrebând dacă ar trebui să părăsească ţara. Nu cred că suntem într-un moment în care sfătuiesc oamenii să părăsească ţara… Dar cu siguranţă sfătuiesc oamenii să se gândească bine înainte de a călători, şi asta include persoanele cu cărţi verzi, ceea ce este destul de unic în experienţa mea. … Persoanele care au cărţi verzi … au statut de rezident permanent legal, care, apropo, este un statut pe care o persoană are dreptul deplin să-l deţină toată viaţa, dacă doreşte, sau dacă din anumite motive nu se poate naturaliza şi deveni cetăţean american. Acesta a fost conceput pentru a fi un statut stabil, protejat, şi este extrem de neobişnuit ca guvernul să înceapă să sape în trecutul unei persoane pentru a găsi motive de deportare a unei persoane cu carte verde.

  • Despre de ce o greşeală de deportare este greu de remediat

    Odată ce laşi acest tip de putere guvernamentală să prindă rădăcini, poate fi foarte greu să o dezrădăcinezi.

    Daniel Kanstroom

    Sistemul este configurat în aşa fel încât, odată ce o persoană este deportată, este extrem de dificil să pui la îndoială sau să conteşti acest lucru. Şi de aceea judecătorii încearcă să prevină ceea ce ei cred că pot fi deportări greşite înainte ca acestea să se întâmple. Despre asta sunt toate aceste ordine de restricţie temporară şi injoncţiuni. Instanţele spun, trebuie să păstrăm jurisdicţia. Există o entitate numită Comisia de Apeluri în Imigraţie care timp de mulţi ani a adoptat poziţia că odată ce o persoană a fost deportată, au spus într-un caz major, «au trecut dincolo de ajutorul nostru». Acum, pentru un avocat specializat în drepturile omului, aceasta este o propunere foarte dificil de acceptat.

  • Despre dezbaterea recurentă privind imigraţia, datând de la fondarea naţiunii

    Această dezbatere este foarte veche în această ţară. Datează de la generaţia fondatoare. Una dintre legile folosite acum de administraţia Trump — din nou, aş argumenta în moduri care vor fi în cele din urmă contestate, dacă nu anulate complet de instanţe — a fost ceva numit Legea Inamicilor Străini (Alien Enemies Act). Şi asta provine dintr-o vreme când guvernul, în acel caz, era administraţia John Adams, avea o mare teamă de revoluţionarii francezi şi revoluţionarii irlandezi. …

    Dar chiar şi la acea vreme, Thomas Jefferson, care s-a opus acestui tip de aplicare a legii, a spus şi a scris că «străinul fără prieteni a fost selectat ca subiectul cel mai sigur al unui prim experiment, dar cetăţeanul va urma curând», sau, de fapt, a urmat deja pentru că foloseau aşa-numita Lege a Sediţiunii (Sedition Act) împotriva cetăţenilor. Şi de fiecare dată când am văzut aceste episoade, ele tind să aibă o calitate metastatică. Ele se extind în moduri periculoase pentru că odată ce laşi acest tip de putere guvernamentală să prindă rădăcini, poate fi foarte greu să o dezrădăcinezi.

Read in other languages

Про автора

Ioana este un jurnalist specializat în educație și știință în SUA. Articolele ei se remarcă prin analiza profundă a sistemului educațional american, cercetării științifice și inovațiilor. Ea ia adesea interviuri oamenilor de știință și educatorilor cunoscuți, dezvăluind ideile și realizările lor.