În câteva cuvinte
Ziua Cesar Chavez, marcată pe 31 martie, onorează memoria activistului pentru drepturi civile care a luptat prin metode nonviolente pentru condiții mai bune și drepturi echitabile pentru muncitorii agricoli din SUA. Fondator al sindicatului United Farm Workers, Chavez și-a dedicat viața îmbunătățirii traiului acestor lucrători esențiali, militând neobosit pentru justiție socială și economică în fața unor mari adversități.
Ziua lui Cesar Chavez
Ultima zi a lunii martie îl comemorează pe activistul pentru muncă și simbolul drepturilor civile, Cesar Chavez, a cărui luptă pentru îmbunătățirea vieții muncitorilor agricoli din națiune a contribuit la ameliorarea condițiilor de muncă inumane din această industrie vitală, dar adesea trecută cu vederea.
Președintele Barack Obama a proclamat ziua sărbătoare națională în 2014, iar aceasta este observată într-o serie de state, inclusiv California, unde Chavez și-a început misiunea de a contesta modul în care erau tratați muncitorii agricoli.
Chavez s-a născut pe 31 martie 1927, în Yuma, Arizona, din părinți fermieri născuți în Mexic. Când era copil, familia sa și-a pierdut ferma în timpul Marii Depresiuni, ceea ce l-a condus pe Chavez către ceea ce avea să devină cariera sa de lungă durată în munca agricolă migrantă.
Observând condițiile brutale din industrie, unde familii ca a sa erau așteptate să muncească ore istovitoare sub soarele arzător pentru câțiva cenți, forțându-le să trăiască în condiții considerate în mare parte inumane, Chavez a început să studieze munca activiștilor nonviolenți precum Rev. Martin Luther King Jr. și Mahatma Gandhi.
După ce a părăsit Marina în 1946, Chavez a adoptat în cele din urmă „La Causa” – cauza – pentru a sindicaliza forța de muncă predominant imigrantă și a milita pentru salarii echitabile și condiții mai bune.
În 1962, Chavez a renunțat la confortul unei poziții salariate la Organizația Serviciilor Comunitare și și-a mutat familia în Delano, California, unde, alături de soția sa și cei opt copii mici ai lor, a lansat Asociația Națională a Muncitorilor Agricoli (National Farm Workers Association).
Lipsit de un salariu, dar dedicat sindicalizării forței de muncă agricole, în 1965, Chavez a călătorit prin văile Imperial și San Joaquin din California pentru a recruta noi membri pentru mișcarea care avea să devină în cele din urmă sindicatul United Farm Workers. În această perioadă de recrutare, Chavez s-a bazat pe donații pentru a supraviețui.
Deși a ales să rămână sărac toată viața, Chavez a avut succes în unirea muncitorilor agricoli, conducând mișcări nonviolente precum boicotarea pieței strugurilor de masă, faimosul său marș de 340 de mile de la Delano la Sacramento și un post de 25 de zile în 1968, care l-a lăsat prea slăbit chiar și pentru a citi un discurs pe care îl pregătise.
Discursul, citit în numele său, spunea în parte: „Credința mea cea mai profundă este că doar dându-ne viața găsim viața. Sunt convins că cel mai adevărat act de curaj, cel mai puternic act de bărbăție, este să ne sacrificăm pentru alții într-o luptă total nonviolentă pentru justiție. A fi bărbat înseamnă a suferi pentru alții. Dumnezeu să ne ajute să fim bărbați.”
Deși Chavez s-a confruntat cu amenințări cu violența din partea poliției și cu cruzimea proprietarilor de ferme, precum și cu faptul că a fost spionat ani de zile de FBI sub suspiciunea de a fi extremist, moștenirea sa a fost îmbrățișată în cultura populară.
În 1994, la un an după moartea lui Chavez, acesta a fost decorat postum de președintele Bill Clinton cu Medalia Prezidențială a Libertății.
