În câteva cuvinte
Mineritul submarin, bogat în metale critice precum nichelul și cobaltul din nodulii polimetalici, avansează în ciuda lipsei unor reglementări internaționale clare. Companii precum The Metals Company presează Autoritatea Internațională pentru Fundul Mărilor (ISA) să aprobe exploatarea comercială în Zona Clarion Clipperton, invocând necesitatea resurselor și independența față de lanțurile de aprovizionare controlate de China. În același timp, oamenii de știință și organizațiile de mediu avertizează asupra riscurilor ecologice majore și necunoscute pentru ecosistemele fragile de adâncime, cerând un moratoriu. Viitorul industriei este incert, prins între potențialul economic și imperativul protejării oceanului.
Climă
Minerit marin: Fără reguli, companiile forțează oricum?
De Daniel Ackerman
În cursa globală pentru minerale critice, o agenție internațională puțin cunoscută deține cheile către o potențială mină de aur: cantități vaste de metale situate pe fundul îndepărtat al mării.
Autoritatea Internațională pentru Fundul Mărilor (ISA) lucrează de peste un deceniu la elaborarea reglementărilor pentru o viitoare industrie de minerit submarin. Negociatorii spun că procesul ar putea dura ani de zile pentru a fi finalizat.
Acum, însă, o companie minieră spune că intenționează să meargă înainte – cu sau fără un set de reguli stabilit.
The Metals Company, un startup din Vancouver, susține că este gata să lanseze prima mină submarină din lume în Oceanul Pacific de Est. Aceasta reprezintă o provocare pentru negociatorii ISA care se întâlnesc săptămâna aceasta în Kingston, Jamaica.
Experții spun că rezultatul ar putea remodela economia mineralelor, cu impacturi profunde asupra ecosistemelor marine.
„Suntem profund îngrijorați că mineritul ar putea avansa în absența reglementărilor”, a declarat Liz Karan, director de guvernanță oceanică la The Pew Charitable Trusts. „Acest lucru ar avea consecințe potențial dezastruoase pentru sănătatea oceanului.”
De ce să exploatăm fundul oceanului?
Oamenii de știință știu puține despre fundul mării adânci. Cea mai mare parte a fundului oceanului nu a fost cartografiată. Cercetătorii cred că majoritatea speciilor care trăiesc acolo rămân neidentificate. Dar un lucru este cert: există mult metal acolo jos – inclusiv materiale cheie utilizate în tehnologie, precum bateriile mașinilor electrice.
Studiul Geologic al SUA a estimat că o singură fâșie din Pacificul de Est, cunoscută sub numele de Zona Clarion Clipperton, conține mai mult nichel, cobalt și mangan decât toate rezervele terestre combinate. Aceste metale (plus cuprul) sunt legate în depozite de forma unor cartofi numite noduli polimetalici, care se formează de-a lungul a milioane de ani pe măsură ce mineralele din apa mării se acumulează în jurul unor fragmente de materie organică. Acești noduli sunt împrăștiați cu trilioanele pe fundul nisipos al Zonei Clarion Clipperton, o zonă de aproximativ jumătate din dimensiunea Statelor Unite continentale, situată între Hawaii și Mexic.
Acești noduli au tentat potențiali mineri de decenii. Companiile miniere susțin că fundul mării adânci ar putea oferi o nouă sursă majoră de minerale, independentă de China, care controlează aprovizionarea cu multe minerale critice.
Cum ar funcționa mineritul submarin?
Pentru a recupera nodulii, companiile miniere intenționează să trimită vehicule colectoare fără echipaj pe fundul oceanului. Vehiculul The Metals Company, care are aproximativ dimensiunea unui autobuz școlar, s-ar târî pe fundul mării, aspirând nodulii și trimițându-i printr-un tub vertical lung de kilometri către o navă care așteaptă la suprafață. (Unii observatori descriu acest sistem ca fiind cel mai lung aspirator din lume – dar pentru minerale critice în loc de scame.)
În 2022, The Metals Company a finalizat un test de teren al acestui sistem în Zona Clarion Clipperton, pe care firma l-a considerat un succes. Acum, compania dorește permisiunea de a începe producția comercială.
The Metals Company spune că va solicita un permis de exploatare minieră de la ISA pe 27 iunie, indiferent dacă reglementările sunt finalizate sau nu.
Care sunt impacturile asupra mediului?
Nimeni nu știe sigur, deoarece mineritul submarin nu a fost niciodată realizat la scară comercială.
Susținătorii mineritului pe fundul mării susțin că va fi mai puțin distructiv decât mineritul pe uscat.
Gerard Barron, CEO al The Metals Company, indică Indonezia, principalul producător mondial de nichel, unde mineritul are loc în regiuni de pădure tropicală biodiversă. În contrast, argumentează el, câmpiile vaste și nisipoase ale fundului mării adânci adăpostesc mult mai puțină viață.
„Din anumite motive, oamenii cred că este OK să săpăm în pădurile tropicale pentru a obține metalele de sub ele, totuși dezbatem dacă ar trebui să mergem să culegem aceste roci care stau pe câmpia abisală? Ceva s-a încurcat aici”, a spus Barron într-un interviu pentru NPR.
Mulți oameni de știință marini și factori de decizie politică nu sunt de acord.
Cercetătorii spun că au identificat peste o duzină de moduri în care mineritul pe fundul mării ar putea dăuna ecosistemelor oceanice. Animale, inclusiv bureții de mare și anemonele, cresc pe noduli, așa că îndepărtarea nodulilor ar distruge acel habitat. Norii de sedimente eliberați din operațiunile miniere pot dăuna creaturilor adaptate la apele limpezi ale oceanului adânc. Poluarea fonică de la mineritul pe fundul mării ar putea interfera cu navigația și comunicarea animalelor. Impactul ecologic este o preocupare majoră.
Sute de cercetători au cerut o pauză în mineritul submarin până când oamenii de știință află mai multe, ceea ce ar putea dura ani. Unele companii s-au angajat să nu utilizeze minerale de pe fundul mării, inclusiv producători auto și firme de tehnologie precum BMW, Volkswagen, Volvo, Google și Samsung.
Unele companii miniere spun că daunele ar putea fi atenuate cu tehnologie nouă. Un startup, Impossible Metals, dezvoltă o flotă de roboți subacvatici care ar pluti deasupra fundului mării, în loc să se târâie pe el. Roboții ar folosi brațe mecanice pentru a culege nodulii care nu au viață vizibilă pe ei. Compania susține că această metodă ar elimina norii de sedimente și ar reduce poluarea fonică, deși tehnica nu a fost testată la adâncimile extreme unde ar avea loc mineritul.
Cine decide dacă mineritul are loc?
Țările individuale reglementează mineritul în Zonele lor Economice Exclusive, care se extind în general la 200 de mile de coastă. Câteva au început să permită explorarea mineralelor de pe fundul mării, inclusiv Japonia, Insulele Cook, Papua Noua Guinee și Norvegia (deși Norvegia și-a suspendat procesul de autorizare la sfârșitul anului trecut.)
Dar cea mai mare parte a fundului mării se află sub Mările Internaționale, dincolo de controlul oricărei țări. Acolo are jurisdicție ISA.
ISA a fost lansată în 1994 prin Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării, un tratat supranumit colocvial Constituția Oceanelor. Include fiecare economie majoră cu o coastă, cu excepția Statelor Unite, care nu au ratificat niciodată tratatul.
ISA a acordat 31 de contracte care permit țărilor membre (și companiilor partenere) să exploreze mineralele de pe fundul mării, majoritatea în Zona Clarion Clipperton. China a obținut cinci dintre aceste contracte de explorare – mai mult decât orice altă țară.
Dar nimeni nu a trecut încă de la explorare la exploatare. Acest lucru se datorează parțial faptului că ISA nu a finalizat reglementările pentru extracția la scară comercială. Negociatorii ISA au petrecut peste un deceniu elaborând un set de reguli miniere, care va acoperi totul, de la reguli de mediu la plăți de redevențe.
Țările ISA și-au stabilit obiectivul de a finaliza reglementările în acest an. Dar probleme cheie din proiectul de regulament rămân nerezolvate, în timp ce negociatorii se întâlnesc săptămâna aceasta pentru a stabili detaliile la sediul ISA din Kingston, Jamaica. ISA pare puțin probabil să finalizeze reglementările în acest an – cu atât mai puțin până pe 27 iunie, când The Metals Company intenționează să depună cererea sa de minerit.
Aproximativ trei duzini de țări ISA au cerut o pauză precaută în activitatea minieră, cel puțin până la finalizarea regulilor. Alte țări au rezistat acestor apeluri, inclusiv națiunea insulară din Pacific Nauru, care este parteneră cu The Metals Company în proiectul său minier.
Ce s-ar putea întâmpla în continuare?
Deși Convenția ONU asupra Dreptului Mării spune că firmele pot aplica pentru minerit înainte ca reglementările să fie complete, nu specifică exact cum ar trebui ISA să evalueze astfel de aplicații.
„Acesta este un teritoriu necunoscut”, a spus Karan. „Nu este ceva pentru care ISA are o foaie de parcurs clară.”
ISA ar putea pur și simplu respinge cererea The Metals Company din start. Sau ar putea aproba provizoriu cererea, probabil cu unele condiții atașate, apoi să revizuiască problema odată ce reglementările sunt finalizate. Oricare abordare ar putea declanșa dispute legale în fața unui tribunal internațional.
O a treia posibilitate este ca The Metals Company să aleagă să meargă înainte în afara cadrului legal ISA – o posibilitate care îi irită pe experți precum Karan.
„Sunt profund îngrijorată de perspectiva unui minerit nesancționat care are loc în zone dincolo de jurisdicția națională”, a spus ea. „Acest lucru ar fi contrar dreptului internațional.”
CEO-ul The Metals Company, Gerard Barron, a spus că „nimic nu este exclus”. El a menționat că Statele Unite nu sunt legate de regulile ISA. Companiile dornice să înceapă extracția ar putea teoretic să o facă, prin parteneriat cu un guvern american neîngrădit de legea globală a mineritului submarin.
„Comunitatea internațională are oportunitatea de a pune aceste reguli în aplicare. Dar dacă nu o fac, nu înseamnă că această industrie nu va merge înainte”, a spus Barron. „Într-un fel sau altul, această resursă va fi dezvoltată.”
