Albirea pielii: populară și periculoasă

 
Albirea pielii: populară și periculoasă

În câteva cuvinte

Articolul explorează fenomenul albirii pielii în Nigeria, evidențiind popularitatea sa, riscurile asociate utilizării produselor de albire (multe conținând steroizi puternici și alte substanțe nocive), lipsa reglementărilor și impactul standardelor de frumusețe coloniale. Sunt prezentate mărturii ale unor persoane afectate și ale unor specialiști în domeniu, subliniind necesitatea conștientizării pericolelor și a unei reglementări mai stricte a industriei.


Goats and Soda

Albirea pielii este teribil de populară – și are consecințe teribile

25 Martie 2025, 14:31 ET

Nigeria ia în considerare noi reglementări privind produsele periculoase de albire a pielii

Susan Anderson, în vârstă de 52 de ani, stă într-un colț al unei săli de așteptare însorite, la o clinică dermatologică din Abuja, capitala Nigeriei. Pete întunecate de piele, punctate cu pigmenți mai strălucitori, îi înconjoară ochii și îi acoperă obrajii. "Era mult mai rău", spune ea, derulând poze cu fața ei pe telefon, făcute cu mai bine de un an în urmă, când petele erau crude și părți ale pielii ei erau de un roz aprins. Medicii care au văzut-o prima dată au spus că arăta ca și cum ar fi avut arsuri de gradul întâi.

Prima dată când Anderson a folosit o cremă de albire a pielii avea 12 ani. Mama ei vitregă i-a dat-o, dar nu i-a spus pentru ce este. "Nu mi-a explicat niciodată", spune ea. "Am simțit doar că este o cremă normală și o foloseam. Eram naivă și vulnerabilă."

Schimbările au fost subtile, dar pielea ei s-a deschis la culoare. În câțiva ani, a trecut la un produs mai puternic numit Dermovate – la acea vreme, loțiunea de albire a pielii în vogă, recomandată de prietenii ei de la liceu. Ei știau că majoritatea băieților din școala ei erau mai interesați de fetele cu pielea mai deschisă.

"Într-o săptămână, am început să văd schimbări. Am început să devin mai deschisă la culoare decât eram", spune ea, descriind euforia transformării pielii sale de culoarea migdalei – nu doar pe față și pe mâini, așa cum o foloseau prietenii ei, ci pe tot corpul. Atenția nou descoperită a fost instantanee, din partea băieților care anterior îi acordaseră puțină atenție. "M-am simțit fericită. Am simțit că arăt mai frumoasă."

Inițial, a trecut cu vederea reacțiile de pe pielea ei – pistrui, pete de pigmenți neuniformi, încheieturi întunecate. După ce a trebuit să fie supusă unei operații, medicii s-au chinuit să o trateze, deoarece crema de albire erodase straturi ale pielii ei. "Au cusut-o, dar cusăturile nu țineau", spune Anderson, făcând o pauză pentru a se aduna. "Aproape că am murit în acel moment."

Pe la mijlocul anilor 20, spune ea, reacțiile vizibile deveniseră viscerale, deoarece anii de produse progresiv mai puternice își luaseră tributul. Petele au început să se formeze și să se răspândească pe față. Prietenii i-au recomandat produse, dar acestea nu au făcut decât să agraveze situația. "Înebuneam, foloseam atâtea creme despre care oamenii spuneau că o vor face mai bine, dar nu s-a întâmplat niciodată."

Dr. Vivian Oputa, un dermatolog estetician, observă: "Mulți oameni nu realizează cât de periculoasă este această practică. Am avut mai multe cazuri de nou-născuți albiți de părinții lor pentru că nu vor ca aceștia să fie închiși la culoare.

"Este atât de, atât de nefericit din cauza capcanelor, a pericolelor, a faptului că nu se știe că steroizii care sunt utilizați în plus față de agenții de albire, odată ce îi pui pe piele, sunt absorbiți în sânge. Ei pot face ravagii și pot deteriora organele interne, rinichii, ficatul. Steroizii subțiază, de asemenea, pielea, astfel încât integritatea structurală a pielii este compromisă. Vasele de sânge ies la suprafață. Adică, sunt vizibile acolo."

Produsele de albire a pielii reprezintă o industrie globală majoră, cu vânzări estimate să se dubleze aproape, ajungând la 15,7 miliarde de dolari până în 2030. În Africa, nicăieri practica nu este mai răspândită decât în Nigeria. Peste trei sferturi dintre femeile nigeriene au folosit produse de albire a pielii, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății – comparativ cu 27,1% în medie în Africa. Există o utilizare mai redusă, dar în creștere, a acestor produse de către băieți și bărbați tineri, potrivit întreprinderilor din industria de albire a pielii.

Panourile publicitare care promovează produse de albire a pielii, cu imagini cu femei albe sau negre cu pielea mai deschisă, sunt predominante în orașele nigeriene. Înrădăcinată în standardele de frumusețe din epoca colonială, dezirabilitatea tonurilor de piele mai deschise, asociate cu un statut socioeconomic mai ridicat și cu atracția, este consolidată în viața publică și culturală.

Zainab Bashir Yau, o esteticiană medicală licențiată, care a fondat o clinică dermatologică, spune că o provocare majoră este lipsa reglementărilor și accesul facil la diverse creme farmaceutice, care conțin steroizi puternici, cum ar fi propionatul de clobetasol, utilizat pentru a trata afecțiuni ale pielii, cum ar fi eczema, dar care sunt, de asemenea, cunoscute pentru albirea pielii. "Unele medicamente ar trebui administrate doar pe bază de rețetă, dar, deoarece reglementările noastre sunt aproape inexistente, oricine poate intra literalmente într-o farmacie și poate cumpăra [produse de albire a pielii] fără nicio rețetă și le poate folosi atât timp cât dorește."

O altă provocare este prevalența cremelor, săpunurilor și produselor de albire a pielii cu niveluri periculoase de steroizi puternici, care albesc tonurile pielii. Exacerbând pericolele este un tip de utilizare, numit "amestecare", spune Bashir Yau. "Două persoane pot folosi același produs, dar îl vor folosi diferit. O persoană îl poate folosi singur. O altă persoană poate cumpăra două sau trei sticle din acel produs și îl poate amesteca cu un alt produs de albire a pielii", intensificându-i în esență efectul.

Iar cererea de produse personalizate, care sunt adesea mai puternice, adaptate pentru a obține tonurile specifice de piele pe care le doresc clienții, a devenit o parte esențială a ofertelor industriei de albire a pielii.

'Atât de alb, atât de frumos'

Shafari Mansur, în vârstă de douăzeci și nouă de ani, este unul dintre cei peste zece cosmetologi de la piața Sabon Gari din Kano, nordul Nigeriei – al treilea oraș ca mărime din țară și un centru pentru albirea pielii.

Mai multe chioșcuri și mici magazine în formă de cub mărginesc aleile înguste ale pieței, fațadele magazinelor fiind acoperite cu afișe cu femei albe și arabe. Magazinul lui Mansur este unul dintre cele mai populare, cu mici mulțimi de femei care așteaptă să fie servite. "Și bărbații le folosesc", spune el zâmbind, "dar nu vorbesc prea mult. Nu îi vezi aici, dar mă sună și eu pregătesc ceva și le trimit."

În interior, rafturile afișează o gamă largă de produse de înfrumusețare, săpunuri și creme de albire, multe dintre ele fiind variații ale acelorași cuvinte la modă: Loțiune de albire Mirror White, Skin Beauty White, So White So Beautiful, Rapid White (Atat de alb, atat de frumos, Alb rapid).

După o scurtă consultare cu fiecare client, Mansur sau unul dintre angajații săi se apucă de treabă. Ei amestecă diverse săpunuri sau creme în boluri de plastic, luate de pe rafturi. Din sticle de plastic nemarcate, el adaugă soluții lăptoase pe care le numește "rețeta" lui. Pulberi sunt adăugate la amestec, sparte din capsule de pastile precum doxiciclina, un antibiotic care tratează acneea, precum și infecțiile. Mansur susține, fără dovezi, că aceste ingrediente ajută la siguranța cremelor.

Unii clienți doresc și alte tipuri de produse. "Injecții, ca aceasta", spune el, ținând în mână o cutie mică și transparentă de capsule de acid hialuronic și hexapeptidă, care sunt de obicei amestecate cu alte soluții de albire. El nu le administrează singur, spune el. În schimb, adaugă serurile la cremele sale sau le vinde clienților care merg la alți comercianți pentru a le injecta.

Dar amestecurile lui Mansur, ca toate produsele de albire, vin cu o capcană. "Dacă te oprești din a le folosi, te întorci la negru", spune el. "Dumnezeu te-a creat negru. Cine te poate schimba? Nimeni."

Renunțarea la ele

Susan Anderson a început tratamentul în urmă cu un an la DermaRX, clinica dermatologică fondată de Zainab Bashir Yau, care are medici în personal. Când a început, era disperată. "Eram la capătul puterilor în acel moment. Încercasem totul, dar nimic nu funcționa." Pielea ei se subțiase și devenise atât de iritată, încât era o luptă să nu se scarpine. Când o făcea, spune ea, sângera.

După aproape 40 de ani de utilizare a produselor de albire, Anderson a renunțat la ele din februarie 2024. "A fost de fapt foarte greu, pentru că atunci când te oprești, te întorci la felul tău normal, la felul în care arătai înainte, dar chiar mai rău."

"Odată ce te oprești, pielea ta devine mai închisă decât tonul inițial, iar apoi durează ceva timp până când revine la tonul tău natural", spune dermatologul Dr. Oputo. "Adesea devin frustrați și se întorc la albire."

În câteva luni, tonul pielii lui Susan Anderson a revenit treptat la ceea ce era înainte, dar pigmentat neuniform și subțiat. Dar, după un an, îmbunătățirea a fost înălțătoare. "Sunt atât de, atât de recunoscătoare", spune ea. "Este încă dificil, nu sunt la fel de încrezătoare ca înainte, nu merg la petreceri sau la lucruri de genul acesta, dar cel puțin mă simt mai bine în mine însămi."

  • Albirea pielii
  • Albirea pielii Nigeria
  • Nigeria
  • Facebook
  • Flipboard
  • Email

Про автора

Cristina este un jurnalist specializat în istoria și cultura americană. Articolele ei se remarcă prin cercetarea profundă a evenimentelor istorice, analiza fenomenelor culturale și promovarea diversității culturale din SUA. Ea scrie adesea despre pagini mai puțin cunoscute din istoria Americii, dezvăluindu-le publicului larg.