Milioane de turiști vizitează anual Roma, însă doar o mică parte dintre ei au privilegiul de a pătrunde în sălile aurite ale celui mai exclusivist sit al orașului: Palatul Colonna. Această casă-muzeu privată se ascunde la vedere, ocupând patru aripi pe o întreagă stradă din centrul orașului.

Proprietarii săi își păstrează tradițiile, menținând picturile baroce, sculpturile, busturile, tapiseriile și Marea Sală de 76 de metri departe de ochii curioșilor. Ușile se deschid pentru grupuri mici, de câte 10 persoane, ghidate de istorici de artă, pentru câteva ore în diminețile de vineri și sâmbătă.

"Nu putem avea turism de masă. Nu aceasta este dorința", a declarat Elisabetta Cecchini, restaurator la palat, adăugând că motivul pentru care vizitatorii sunt permiși este că arta moare în absența aprecierii publice. "Nu este conceput ca un muzeu care să fie comercializat."

Prințul Don Prospero Colonna, moștenitorul familiei, încă locuiește acolo, acordând aprobări rare pentru evenimente, cum ar fi lansarea cărții Papei Ioan Paul al II-lea în 2005 și expoziția de modă catolică a Metropolitan Museum of Art din 2018. Ambele au marcat ocazii rare în care jurnaliștii au avut acces.

Claudio Strinati, fost superintendent al muzeelor din Roma, susține izolarea relativă a palatului, numindu-l "fără îndoială, una dintre cele mai mari moșteniri artistice ale umanității" și pe care familia are datoria să o protejeze.

"Acestea nu au fost concepute ca atracții turistice", a spus el. "Mai degrabă, sunt făcute pentru cei care au o anumită înțelegere a istoriei."

Din secolul al XII-lea, palatul a aparținut familiei Colonna, parte a "nobilimii negre" – numele dat familiilor romane care au rămas loiale Papei și Statului Papal atunci când armata italiană a ocupat orașul în 1870 pentru a crea o națiune unificată. Aceștia au arborat steaguri negre în fața palatelor lor pentru a arăta că sunt în doliu, în timp ce în interiorul zidurilor lor, și-au păstrat cu sfințenie capodoperele.

Timp de două secole, familia Colonna a menținut un trust care garantează că prețioasele opere de artă ale palatului vor rămâne acolo pentru totdeauna. Prințesa Isabella Colonna este creditată cu salvarea comorilor familiei. Ea a fugit din Roma când naziștii au invadat, dar nu înainte de a ordona ca toate operele de artă să fie "înghesuite într-o aripă a clădirii ale cărei intrări au fost apoi zidite", a spus Cecchini. Soldații nu le-au găsit.

Astăzi, interiorul dezvăluie o istorie a puterii și a privilegiilor. În Sala Tronului, un portret îl imortalizează pe Oddone Colonna, care a devenit Papa Martin al V-lea în 1417 și a făcut din palat reședința papală timp de un deceniu. Tavanul pictat al Marii Săli înfățișează faptele unui alt strămoș Colonna, comandantul Marcantonio, care a câștigat o bătălie navală în secolul al XVI-lea, care s-a dovedit a fi un moment decisiv pentru viitorul Europei.

"Putem spune că familia Colonna nu poate exista fără Roma, dar nici Roma nu poate exista fără familia Colonna", a declarat Patrizia Piergiovanni, directorul galeriei palatului, într-o curte interioară împânzită cu portocali. "Fiind una dintre marile familii, au contribuit mult."

Cu binecuvântarea Prințesei Isabella, Marea Sală, cu capodoperele sale așezate printre coloane de marmură și candelabre strălucitoare, a devenit platoul pentru scena finală din clasicul "Vacanță la Roma" din 1952. Jucând rolul unei prințese iubite, Audrey Hepburn s-a adresat corpului de presă străin și a răspuns la o întrebare: ce oraș din turneul său european extins i-a plăcut cel mai mult? După câteva echivocări diplomatice, ea s-a oprit brusc.

"Roma", a spus ea ferm. "Cu siguranță, Roma. Voi prețui vizita mea aici în memorie cât timp voi trăi."