Rayann Martin stătea într-o sală de clasă la sute de mile de satul său devastat din Alaska și a ridicat 10 degete când profesorul a întrebat elevii câți ani aveau. „Zece – cum spui zece în Yup'ik?” a întrebat profesorul. „Qula!” au răspuns elevii în cor.

Martin și familia ei s-au numărat printre sutele de persoane transportate cu avionul la Anchorage, cel mai mare oraș al statului, după ce rămășițele Taifunului Halong au inundat satele lor mici de coastă de-a lungul Mării Bering luna trecută, dislocând zeci de case și luându-le cu ele. Inundațiile au lăsat aproape 700 de case distruse sau grav avariate. O persoană a murit, două rămân dispărute.

Pe măsură ce locuitorii se află în condiții foarte diferite de cele tradiționale pe care le-au lăsat în urmă, unii dintre copii găsesc o oarecare familiaritate într-un program de imersiune școlară care se concentrează pe limba și cultura lor Yup'ik – unul dintre cele două astfel de programe din stat.

Rayann Martin, o tânără de 10 ani dislocată din satul Kipnuk de fostul Taifun Halong, a declarat că învață „mai mult Yup'ik” și folosește limba pentru a comunica cu mama, profesorii și colegii de clasă. Ea a adăugat că vorbește de obicei mai mult Yup'ik în sate, dar mai mult engleză în orașe.

Există peste 100 de limbi vorbite în casele elevilor din districtul școlar Anchorage. Yup'ik, vorbită de aproximativ 10.000 de oameni din stat, este a cincea cea mai comună. Districtul a adoptat primul său program de imersiune lingvistică – japoneza – în 1989 și a adăugat ulterior spaniolă, chineză mandarină, germană, franceză și rusă.

După multe cereri din partea părinților, districtul a obținut o subvenție federală și a adăugat un program de imersiune Yup'ik K-12 în urmă cu aproximativ nouă ani. Elevii din prima clasă sunt acum în clasa a opta. Programul are sediul la College Gate Elementary și Wendler Middle School.

Conexiunea unui director face diferența

Directorul de la College Gate Elementary, Darrell Berntsen, este el însuși un nativ din Alaska – Sugpiaq, din Insula Kodiak, la sud de Anchorage. Mama sa avea 12 ani în 1964, când cutremurul cu magnitudinea 9,2 din Alaska și un tsunami ulterior au devastat satul ei Old Harbor. Își amintește poveștile ei despre cum s-a alăturat altor săteni pe un teren înalt și a privit cum valul de apă a dus casele în mare.

Mama sa și familia ei au fost evacuate la un adăpost din Anchorage, dar s-au întors pe Insula Kodiak când Old Harbor a fost reconstruit. Berntsen a crescut trăind o viață de subzistență – „cel mai bun timp din viața mea a fost să pot merge la vânătoare de rațe, la vânătoare de căprioare”, a spus el – și înțelege ce au lăsat în urmă evacuații din Kipnuk, Kwigillingok și alte sate avariate.

De asemenea, a avut de mult timp un interes în păstrarea culturii și limbilor native din Alaska. Bunica fostei sale soții, Marie Smith Jones, a fost ultima vorbitoare fluentă de Eyak, o limbă indigenă din centrul-sudul Alaskăi, când a murit în 2008. Unchii săi au fost certați când vorbeau limba lor indigenă Alutiiq la școală.

Pe măsură ce evacuații au sosit în Anchorage în zilele de după inundațiile de luna trecută, Berntsen i-a întâmpinat la o arenă unde Crucea Roșie instalase un adăpost. A invitat familiile să-și înscrie copiii în programul de imersiune Yup'ik. Mulți dintre părinți i-au arătat fotografii cu rațe, gâște, elani, foci sau alte alimente tradiționale pe care le păstraseră pentru iarnă – provizii care au fost luate de apă sau stricate în timpul inundației.

„Ascultarea este o parte importantă a culturii noastre – să le ascultăm poveștile, să le spunem că, 'Hei, eu locuiesc aici în Anchorage, conduc una dintre școlile mele, programul de imersiune Yup'ik, sunteți bineveniți la școala noastră',” a spus Berntsen. „Facem tot ce putem pentru a-i face să se simtă confortabil în cea mai incomodă situație prin care au trecut vreodată.”

Elevii dislocați se alătură cursurilor de imersiune Yup'ik

Aproximativ 170 de copii evacuați s-au înscris în districtul școlar Anchorage – 71 dintre ei în programul de imersiune Yup'ik. Odată cel mai mic program de imersiune din district, acum este „în plină expansiune”, a declarat Brandon Locke, directorul de limbi străine al districtului.

La College Gate, elevii primesc instruire în Yup'ik jumătate de zi, inclusiv alfabetizare și limbă Yup'ik, precum și științe și studii sociale. Cealaltă jumătate este în engleză, care include cursuri de arte lingvistice și matematică.

Printre noii elevi ai programului se numără Ellyne Aliralria, o tânără de 10 ani din Kipnuk. În timpul valului de inundații din weekendul de 11 octombrie, ea și familia ei se aflau într-o casă care a plutit în amonte. Apa mare a luat și mormântul surorii sale, a spus ea.

Aliralria îi place programul de imersiune și să învețe mai multe fraze, chiar dacă dialectul Yup'ik vorbit este puțin diferit de cel pe care îl cunoaște.

„Îmi place să le fac pe toate, dar unele dintre ele sunt grele”, a spus eleva de clasa a cincea.

De asemenea, este dificil să se adapteze la viața într-o cameră de motel într-un oraș la aproape 500 de mile (800 km) de satul lor de pe coasta de sud-vest.

„Ne este dor de casă”, a spus ea.

Lilly Loewen, 10 ani, este una dintre multele persoane non-Yup'ik din program. Ea a spus că părinții ei au vrut ca ea să participe pentru că „au crezut că este foarte tare”.

„Este pur și simplu uimitor să poți vorbi cu oamenii într-o altă limbă decât cea pe care o vorbesc mai ales acasă”, a spus Loewen.

Reducerea decalajului dintre generații

Berntsen intenționează să ajute noii elevi să se acomodeze organizând activități precum seri de gimnastică, care prezintă activități care imită tehnicile de vânătoare și pescuit ale nativilor din Alaska. Un exemplu: „săritura focii”, în care participanții adoptă o poziție de planșă și se deplasează pe podea pentru a imita modul în care vânătorii se furișează la foci care dorm pe gheață.

Programul de imersiune Yup'ik ajută la anularea unei părți din daunele pe care cultura occidentală le-a făcut limbii și tradițiilor native din Alaska, a spus el. De asemenea, reduce decalajul a două generații pierdute: în unele cazuri, părinții sau bunicii copiilor nu au învățat niciodată Yup'ik, dar elevii pot acum vorbi cu străbunicii lor, a spus Locke.

„Am considerat aceasta o mare oportunitate pentru noi de a reda o parte din ceea ce trauma a luat de la popoarele noastre indigene”, a spus Berntsen.