Oamenii de știință au făcut o descoperire uimitoare în Marea Baltică, constatând că viața marină nu doar supraviețuiește, ci prosperă pe suprafața explozibililor și munițiilor scufundate care datează din Al Doilea Război Mondial.

Habitat neașteptat pe muniții toxice

Cercetătorii de la Institutul de Cercetare Senckenberg din Germania au filmat rețele de anemone, stele de mare, crabi și viermi care se dezvoltau pe rămășițele bombelor zburătoare V-1 folosite de Germania nazistă. Contrar așteptărilor, care sugerau că toxinele precum TNT-ul ar fi dăunătoare, studiul a arătat că pe suprafața focoaselor trăiesc mai multe creaturi decât în sedimentul marin înconjurător din Golful Lübeck.

„Eram pregătiți să vedem un număr semnificativ mai mic de animale de tot felul. Dar s-a dovedit exact invers”, a declarat Andrey Vedenin, autorul studiului.

Apele germane sunt o „capsulă a timpului” militară, conținând aproximativ 1,5 milioane de tone de arme scufundate, majoritatea din cele două războaie mondiale. Aceste relicve conțin explozibili și, în unele cazuri, urme chimice și nucleare.

De ce aleg vietățile explozibilii?

Ecologii cred că atracția principală o constituie suprafețele dure, care sunt extrem de rare pe fundul Mării Baltice. Fundul mării este, în mare parte, un pat plat de noroi și nisip, deoarece pietrele și bolovanii au fost scoși din apă pentru construcții în secolele al XIX-lea și al XX-lea.

În plus, izolarea zonei din cauza contaminării chimice creează o „bulă protectoare” împotriva activității umane, permițând organismelor să se dezvolte, chiar dacă se confruntă cu potențiale riscuri toxice.

Implicații și pași următori:

• Calcularea cantității de contaminare absorbită de viața marină.
• Verificarea capacității acestor creaturi de a se reproduce în mediul contaminat.

Această cercetare, publicată în revista *Communications Earth and Environment*, este o dovadă remarcabilă a modului în care natura profită de „rămășițele” lăsate de om, adaptându-se pentru a supraviețui.