În câteva cuvinte
Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat intenția de a recunoaște statul Palestina. Această decizie ar putea crea un precedent important în cadrul G7 și ar putea modifica echilibrul diplomatic în Consiliul de Securitate al ONU.
Decizia Franței de a recunoaște statul Palestina ar putea contribui la redefinirea discuțiilor despre viitorul Orientului Mijlociu, chiar dacă este puțin probabil să aibă un impact imediat pentru populația din Gaza sau asupra strategiei militare a Israelului.
Într-o lume în care națiunile recurg din nou la forța militară pentru a-și impune voința, președintele francez Emmanuel Macron încearcă să dea o lovitură în favoarea diplomației și a ideii că războiul rareori aduce pacea. Cu mai puțin de doi ani rămași din al doilea și ultimul său mandat, Macron se gândește și la moștenirea sa. A nu acționa decisiv în timp ce o criză umanitară se desfășoară în Gaza ar putea fi o pată pe imaginea sa istorică.
Ca lider al unei țări cu armament nuclear, puternică din punct de vedere economic și diplomatic și membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, Macron dispune de pârghii pentru a influența afacerile mondiale.
A fi primul membru al grupului G7 care face acest pas implică riscuri interne. Conducând o țară cu cea mai mare populație evreiască și musulmană din Europa, Macron merge pe o sârmă întinsă în ceea ce privește opinia publică. Cuvintele sale vor mulțumi unii alegători, dar îi vor înfuria pe alții, un fapt reflectat de reacțiile politice profund divizate din Franța la decizia sa.
După ce a susținut ferm dreptul Israelului de a se apăra împotriva Hamas, Macron semnalează acum că sprijinul Franței are limite. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a denunțat schimbarea de poziție a unuia dintre cei mai apropiați aliați ai țării sale din Europa. „O astfel de mișcare recompensează teroarea și riscă să creeze un alt pion al Iranului, așa cum a devenit Gaza”, a spus el într-o declarație.
Un pas înainte, dar nu o soluție magică
Ideea că palestinienii și israelienii ar putea trăi pașnic, unul lângă altul, în propriile state, pare poate mai nerealistă ca niciodată. Cu toate acestea, mesajul liderului francez este că speranța unei „soluții cu două state”, realizată prin diplomație, nu trebuie lăsată să moară. Primele efecte se vor resimți probabil nu în Gaza, ci în capitalele lumii, unde liderii s-ar putea simți presați sau încurajați să urmeze exemplul Franței. Atenția se concentrează asupra altor națiuni din G7.
„Declarația lui Macron ar putea crea un precedent, deoarece ar fi prima țară occidentală din G7 care face acest lucru, ceea ce ar putea avea ca efect antrenarea altora”, a declarat David Rigoulet-Roze, cercetător la Institutul Francez de Analiză Strategică. Deși peste 140 de țări recunosc Palestina ca stat, Franța va fi cea mai mare, cea mai populată și cea mai puternică dintre cele din Europa care au făcut acest pas.
O schimbare în echilibrul marilor puteri
Până acum, China și Rusia erau singurii membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU care recunoșteau statalitatea palestiniană. Franța li se va alătura, lăsând SUA și Marea Britanie în minoritate în cadrul Consiliului de Securitate în această privință. Această schimbare nu va duce probabil la o transformare radicală și rapidă pentru palestinieni, dar, cel puțin din punct de vedere matematic, SUA și Marea Britanie s-ar putea găsi mai izolate în discuțiile privind soluțiile pentru Orientul Mijlociu.
Regatul Unit, sub conducerea lui Keir Starmer, a semnalat o neliniște crescândă față de criza umanitară din Gaza, dar nu pare pregătit să facă un pas similar cu cel al lui Macron, sugerând că luptele trebuie să înceteze mai întâi. „Statalitatea este dreptul inalienabil al poporului palestinian”, a spus Starmer. „O încetare a focului ne va pune pe calea recunoașterii unui stat palestinian și a unei soluții cu două state.”
