În câteva cuvinte
Mai multe universități mici din SUA, cunoscute pentru victoriile lor surprinzătoare în turneul de baschet NCAA „March Madness”, au refuzat să participe la noul model de partajare a veniturilor cu sportivii. Riscurile financiare, juridice și administrative au fost considerate prea mari în comparație cu beneficiile.
O schimbare radicală zguduie sportul universitar din Statele Unite, dar nu toate echipele sunt pregătite să participe. Câteva universități mici, care au devenit celebre pentru victoriile lor neașteptate în turneul de baschet „March Madness” (Nebunia din Martie), au refuzat să adere la noul model de partajare a veniturilor cu sportivii-studenți.
Printre acestea se numără Saint Peter’s, care a ajuns în sferturile de finală (Elite Eight) în 2022, pornind ca favorită numărul 15, precum și Fairleigh Dickinson și Maryland-Baltimore County (UMBC) — singurele două echipe din istorie care au reușit să învingă favorita numărul 1, venind de pe poziția 16. Aceste echipe, considerate „Cenușăresele” competiției, au decis că riscurile financiare și administrative ale noului sistem depășesc beneficiile.
Recent, o nouă Comisie pentru Sportul Universitar a stabilit un cadru prin care universitățile pot împărți veniturile generate din sport direct cu sportivii. Toate marile conferințe, precum ACC, Big Ten, Big 12 și SEC, au aderat imediat. Cu toate acestea, universitățile mai mici au avut de ales, iar decizia lor a scos la iveală o prăpastie economică tot mai mare în sportul universitar american.
Motivele refuzului sunt diverse. „Este scump să optezi pentru participare,” a declarat Terry Gawlik, directorul sportiv de la Idaho. „Nu avem astfel de bani.” Pe lângă costurile directe de plată a sportivilor, universitățile se confruntă cu potențiale probleme legate de Titlul IX (legea care impune egalitate de șanse între sporturile masculine și feminine) și cu limitări stricte ale numărului de sportivi din loturi.
„Împărțirea veniturilor și limitele burselor sunt o parte a problemei, dar lucrul cel mai important pentru noi este limitarea lotului,” a explicat Matt Whiting, directorul sportiv de la Central Arkansas, subliniind complexitatea deciziei.
În contrast, aproape toate echipele din ligile majore de fotbal american universitar (FBS) au acceptat noul model, cu excepția academiilor militare (Navy, Air Force, Army), care au reguli ce interzic compensarea sportivilor. În același timp, ligi prestigioase precum Ivy League, care nu oferă burse sportive, au decis în bloc să nu participe la acest sistem.
Astfel, în timp ce sportul universitar din SUA se îndreaptă spre o eră a semi-profesionalismului, echipele mai mici, care aduc farmecul și imprevizibilul în competiții, sunt forțate să rămână în urmă din cauza costurilor prohibitive.
