În câteva cuvinte
Trupa britanică de post-punk Wet Leg a lansat al doilea album de studio, „Moisturizer”. Albumul prezintă o evoluție a sunetului trupei, care s-a transformat dintr-un duo într-o formație completă, păstrându-și în același timp energia îndrăzneață și umorul caracteristic.
La câteva piese distanță pe cel de-al doilea album de studio al trupei, solista Rhian Teasdale exclamă „level up!”. Și într-adevăr, au trecut la nivelul următor. Duo-ul de alt-rock, acum transformat într-o formație completă, și-a luat timpul necesar pentru a finaliza al doilea material, intitulat „Moisturizer”. A meritat așteptarea. Albumul este o coloană sonoră excelentă pentru o vară lungă și fierbinte.
Wet Leg a apărut pe scena muzicală din Insula Wight, Anglia, în 2021, cu hitul viral excentric „Chaise Longue”, lansat înainte ca trupa să fi cântat vreodată live. Piesa a captat imediat atenția printr-o abordare obraznică, centrată pe interpretarea monotonă a lui Teasdale și pe riff-urile sacadate și puternice ale chitaristei Heather Chambers. De acolo, au evoluat, lansând un album de debut auto-intitulat în 2022, care a ajuns în fruntea clasamentelor din Marea Britanie.
Pe „Moisturizer”, cele două membre fondatoare și-au extins considerabil abilitățile și paleta muzicală. Dar și-au păstrat energia obraznică și caraghioasă care le-a adus o audiență devotată.
Noua versiune a Wet Leg nu mai este doar un duet. Membrii trupei de turneu – basistul Ellis Durand, bateristul Henry Holmes și chitaristul/sintetizatorul Joshua Mobaraki – s-au alăturat oficial proiectului și sunt creditați ca autori pe mai multe piese. Formația extinsă completează progresiile neconvenționale ale lui Chambers și facilitează un sunet mai amplu și mai stratificat.
Piesa de deschidere, „CPR”, începe cu tobele lui Holmes și linia de bas funky a lui Durand, înainte ca chitarele să intre în scenă. Trupa poate acum să creeze atât ritmuri dansabile, cât și pasaje abrazive. Versurile surprind atât absurditatea, cât și seriozitatea totală a unei îndrăgostiri intense. Jucând rolul dispecerului, Chambers întreabă: „Alo? 999. Care este urgența?” Teasdale răspunde: „Păi... chestia e că... / Eu... eu... eu... eu... eu... / SUNT ÎNDRĂGOSTITĂ.”
Pe tot parcursul albumului, există numeroase piese menite să zdruncine difuzoarele mașinilor și să domine scenele principale ale festivalurilor de vară. Pe single-ul beligerant „Catch These Fists”, Teasdale declară: „Nu vreau dragostea ta / Vreau doar să mă bat.” Pe „Pillow Talk”, Teasdale cântă suav peste un fundal industrial metal și livrează unele dintre cele mai explicite versuri din catalogul notabil de grafic al trupei.
Piesele mai lente scot în evidență noile instrumente ale trupei. „Davina McCall”, numită după prezentatoarea TV engleză, începe sinuos, cu schimbări de acorduri neașteptate și o voce surprinzător de delicată. Balada „11:21” s-ar potrivi perfect într-un playlist lent. „Don’t speak”, scrisă și cântată de Chambers, canalizează o energie bluesy și versuri dulcegi-siropoase.
În concluzie, Wet Leg — acum o formație completă — are un sunet mai plin. Fanii ar face bine să li se alăture în această călătorie muzicală.
