În câteva cuvinte
Cunoscuta cântăreață iraniană Googoosh, care a petrecut decenii în exil și tăcere forțată, își publică autobiografia "Googoosh: O Voce Păcătoasă" și pornește într-un turneu de adio, reflectând asupra vieții sale, luptelor personale și socio-politice din Iran, precum și sprijinind mișcarea actuală a femeilor.
Pentru Googoosh, emblematica cântăreață iraniană care acum se pregătește pentru un turneu de adio, viața a fost mereu un act de echilibru de un fel sau altul. A început în copilărie, când performa alături de tatăl său acrobat, care o echilibra pe un scaun așezat pe un alt scaun, susținut doar de bărbia lui. Mai târziu, ca o icoană a scenei și a ecranului în ultimii ani ai șahului, aspectul și coafurile ei erau imitate de femeile iraniene care doreau să arate mai "Googooshi", un adjectiv persan propriu ei.
Apoi au venit deceniile de tăcere după Revoluția Islamică, interzisă să cânte, pentru a reveni pe scenă în străinătate abia în anul 2000. Și acum, îmbarcându-se într-un turneu de adio, ea adaugă rolul de autor la cele mai recente reinventări ale sale.
"Nu am realizat că toate aceste provocări și lupte erau considerate un act de echilibru", a declarat cântăreața de 75 de ani. "Dacă asta înseamnă, atunci da, mi-am petrecut întreaga viață încercând să creez și să mențin un echilibru între viața mea personală și viața mea artistică."
Noua carte a cântăreței, născută Faegheh Atashin, se numește "Googoosh: O Voce Păcătoasă". În ea, Googoosh, cu ajutorul coautorului Tara Dehlavi, povestește o viață modelată atât de forțele politice care au schimbat Iranul în epoca modernă, cât și de viața sa personală tumultuoasă.
Dar totul a început cu spectacolele de la o vârstă fragedă alături de tatăl ei, Saber Atashin, căruia îi este dedicată cartea, alături de poporul Iranului. Googoosh își amintește că a căzut o singură dată în timpul spectacolelor, tatăl ei prinzând-o. Dar de la prima reprezentație pe scaun, Googoosh părea destinată luminii reflectoarelor.
"Își țineau respirația și așteptau în liniște completă", a povestit ea. "Fiecare mușchi din corpul meu era încordat. Secundele păreau o eternitate. În cele din urmă, Papa a început încet să mă coboare ușor spre pământ. Când picioarele mele au atins podeaua, publicul a oftat ușurat înainte de a izbucni în aplauze furtunoase. Supraviețuisem. Și am fost un succes!"
Googoosh a început să cânte și să joace în filme la o vârstă fragedă. Aceasta a inclus și spectacole în fața șahului, care mai târziu s-a îmbolnăvit mortal și a fugit din Iran chiar înainte de revoluția din 1979.
Googoosh a fost subiect de tabloid în Iran înainte de revoluție. Căsătorită de patru ori în viața ei, viața ei personală a fost mult timp o fascinație. Și în cartea ei, ea povestește despre avorturi și lupte cu abuzul de substanțe în jurul și după revoluție, inclusiv consumul de cocaină și fumatul de opiu. La un moment dat, ea ia în considerare sinuciderea în New York City, înainte de a decide să se întoarcă în Iran sub noua teocrație formată.
"Au fost momente în care v-aș fi pus această întrebare și aș fi spus: 'Ești sigură că vrei să împărtășești asta?'", a spus Dehlavi, coautorul ei. "Și tu ai spus mereu: 'Ori îmi spun povestea, ori nu. Trebuie să o spun pe toată.'"
Detenție, hărțuire și o evadare
Revenind în Iran, Googoosh s-a trezit hărțuită de teocrația nou-împuternicită, care i-a pus sechestru pe casă și i-a blocat posibilitatea de a i se elibera un pașaport. Autoritățile i-au interzis să cânte sau să performeze, a povestit ea, și la un moment dat a fost închisă. Dar ea descrie cum, încercând să-și ascundă identitatea în public sau în privat, oamenii o împingeau mereu să cânte din nou, să-și găsească vocea în ciuda restricțiilor și amenințărilor.
"După revoluție, presiunea asupra mea a crescut", a spus Googoosh. "Deoarece farsi este limba mea maternă și am crescut în Iran, nu m-am putut adapta la viața în afara țării mele. Nu am vrut acea viață. Am sperat că voi putea cumva să continui să cânt pentru poporul meu, în propria mea țară."
În cele din urmă, însă, în anul 2000, sub guvernul reformist, Googoosh a reușit să obțină un contract pentru a cânta în străinătate, să strângă banii pentru a-și plăti datoriile, să obțină un pașaport și să părăsească Iranul. Nu s-a mai întors niciodată, dar a cântat în străinătate în ultimii 25 de ani pentru iranienii care, la fel ca ea, sunt dornici de țara lor. Hardlinerii islamici din Iran o denunță în continuare, în special după videoclipul muzical din 2014 despre dragostea homosexuală, pedepsită cu moartea în țară.
Femeile iraniene abandonează tot mai mult hijab-ul
Noua carte a lui Googoosh și turneul ei de adio vin într-o perioadă de schimbare în Iran. Din ce în ce mai multe femei iraniene abandonează hijab-ul. Moartea Mahsei Amini și protestele naționale care au urmat au revoltat femeile de toate vârstele și viziunile într-un mod în care puține alte probleme au reușit. Dar, între timp, economia Iranului continuă să sufere sub sancțiunile internaționale din cauza programului său nuclear. Teocrația continuă să execute oameni în urma războiului de 12 zile cu Israelul, în timp ce vizează tot mai mult intelectuali și alții cu arestări.
"Vedem tinerii noștri, în special femeile, luptând pentru drepturile lor cele mai fundamentale, inclusiv alegerea a ceea ce să poarte, exprimarea liberă a artei lor, dacă au talent artistic, și o viață normală, la fel ca oamenii din alte părți ale lumii", a spus Googoosh. "Oamenii din țara mea se luptă să ofere familiilor lor o viață obișnuită. Se luptă pentru apă curată, aer curat și pământ unde pot trăi. Tinerii noștri au îmbătrânit fără a se bucura vreodată de tinerețea lor. Poporul nostru trebuie să pună capăt acestui ciclu dureros și să obțină libertățile pe care le merită fiecare ființă umană."
Dar întrebată care sunt planurile ei odată ce turneul se va încheia, Googoosh a lăsat deschisă posibilitatea de a reveni din nou pe scenă.
"De-a lungul vieții mele, aproape niciodată nu am putut să-mi planific viitorul. Totul pur și simplu mi s-a întâmplat", a spus ea. "Nu ne-am controlat propriile vieți timp de 47 de ani. Orice am planificat nu s-a întâmplat niciodată, iar ceea ce s-a întâmplat nu a fost niciodată planificat de noi. Nu sunt o excepție și mă aștept să continui să trăiesc așa."
Ea a adăugat: "Totuși, prefer să-mi las munca artistică pentru o zi în care Republica Islamică nu va mai exista în țara mea."